Cu şi despre oameni

Chioggia - oraşul staţiune

2012-02-08T07:30:00.000-08:00

Chioggia afost denumită de unii turişti ca fiind Mica Venetie. Piaţete deosebite,restaurante bune, străduţe înguste... oraşul vechi te cucereşte prin frumuseţeaspecific italienească. Înspre sud, porneşte o staţiune întinsă pe o faleză de peste 10kilometri. În portpoţi admira vaporaşele şi gondolele. În Chioggia, vântul bate puternic şipescăruşii planează minute bune până îşi dezmorţesc aripile şi-şi reiau zborulîn căutarea hranei.

Pentru a putea admira marea maibine, urc pe nişte scări la baza cărora de-a dreapta şi de-a stânga stau deveghe doi lei. Nu reuşesc să mă intimideze şi-mi continui urcarea...

scris de Andreea Samoilă

O parte din nordul Italiei. Un mic colţ din rai (2)

2012-02-08T06:16:00.000-08:00

Piove di Sacco şi Padova. Impresii de turist

Preţ de câteva zile, am colindat cu prietenii noştri cele două oraşe. Piove di Sacco este o localitate micuţă, dar importantă din provinciaPadova. Cum nicio localitate nu este catalogată ca fiind frumoasă în funcţie de mărime sau numărul de locuitori, nici Piove nu face parte din vreo excepţie de la regulă. Mic, elegant şi curat, cu specificul unui oraş italian; de la arhitectura clădirilor, modul de dispunere al caselor, până la cafenelele animate de veselia şi tonalitatea vocii italienilor. Fiind un oraş situat în apropierea mării , din zona centrală nu lipsesc pieţele pescarilor, de unde oamenii îşi cumpără peşte proaspăt. Deşi spaţiile sunt curăţate imediat, mirosul este încă acolo pentru a-ţi reaminti de activităţile care au loc săptămânal.

În Padova intriîn atmosfera medievală, undepredomină un mix de palate renascentiste şi clădiri din cărămidă roşie. Padova are toate elementele care intră în definiţia unui oraş modern - centru universitar, istorie, cultură, centre comerciale, localuri, magazinele unor branduri faimoase, oameni dezinvolţi. Am întâlnit persoane care şi-au mutat distracţia din localuri direct în stradă sau dimpotrivă care atunci discutau despre următoarea locaţie de distracţie. Fetele se plimbau libere cu paharul de şampanie şi vin pe stradă, fără a-şi ridica vreo problema în asta. Aceşti oameni trăiesc cum le place, fără să-şi impună vreo barieră care să le înfrâneze singura dorinţă - aceea de a se simţi bine.

Precizare: Pozele sunt realizate noaptea şi din această cauză sunt mai neclare.

O parte din nordul Italiei. Un mic colţ din rai

2012-02-07T12:09:00.000-08:00

Am ales ca destinaţie de vacanţă, Italia. Mai exact, aveam în plan să mergem la munte, la ski, şi să vedem Veneţia. Vacanţa s-a dovedit a fi mult mai bogată în evenimente datorită prietenilor noştri- Cristi şi Paul- care ne-au ajutat să profităm din plin de timpul petrecut alături de ei în Italia. În fiecare zi, am vizitat locuri diferite şi am avut ocupaţii diverse. Astfel că într-o săptămână de stat în Italia am bifat: Piove di Sacco, Padova, San Martino di Castrozza, Veneţia şi ca bonus înainte de plecare oraşul staţiune, Chioggia. Să le luăm pe rând.

Staţiunea San Martino di Castrozza - Passo Rolle

Când am aflat numele orăşelului în care aveam să ne cazăm, nu mi-a venit să cred. Era vorba chiar de oraşul natal al unui fost profesor de la master, domnul Paolo Magagnotti. San Martino di Castrozza este acel orăşel de munte cu oameni prietenoşi şi cu privelişti care-ţi taie răsuflarea.

Peste tot vezi numai cabane, hoteluri şi magazine pline de suveniruri minunate. Iar Dolomiti te priveşte de la înălţime. Este atât de superb încât pare că te afli într-un studio de televiziune, iar pe fundal au lipit un tapet cu imaginea unui munte. Dacă întinzi puţin mâna spre el, ai putea chiar să dezlipeşti autocolantul şi să-l înlocuieşti cu altă formă de relief. Soarele ajută şi el la întregirea unei privelişti spectaculoase: fie îi dă o tentă portocalie-roşiatică atunci când el apune, fie dimineţile transferă razele lui pe vârful muntelui Dolomiti, făcându-l auriu.
Iarna, cascadele şi fântânile îngheaţă. La San Martino di Castrozza, fântânile se preschimbă în gheţari. Ele iau forma modelată de frig şi îngheţ, spre deliciul ochilor noştri.

Aş vrea să mă trezesc în fiecare dimineaţă la San Martino di Castrozza, iar priveliştea de la fereastra casei mele să fie exact aşa(vezi foto sus).

scris de Andreea Samoilă

Primul meu zbor cu avionul

2012-02-07T05:23:00.000-08:00

Punct de plecare - Aeroportul Timişoara. Destinaţia - Treviso, Veneţia.

Cu alte cuvinte, un zbor scurt de aprox. 1 h 30 minute.

Evident, m-am pregătit temeinic, înainte de a-mi face bagajele. Mi-am întrebat prietenii care mai zburaseră cu avionul spre diferite destinaţii. Astfel, am ştiut ce este indicat să pui în bagajul de cală şi ce anume poţi pune în bagajul de mână, ce greutate şi ce dimensiuni sunt permise. Sigur că fiecare vine cu propria versiune prin prisma experienţei lor de zbor. Multe sfaturi, un amalgam de informaţii. Am aşezat ce am considerat de cuviinţă că vom avea nevoie. S-au dovedit a fi toate utile. Nici prea multe, nici prea puţine.

Bun, am terminat cu bagajele, să revenim la zbor. Cum a fost pentru mine? O experienţă ciudată. Mi-a plăcut momentul decolării şi momentul aterizării avionului. Cât despre ce a fost între, a trecut extrem de repede. Încercam să-mi imaginez că sunt pe pământ, undeva într-un autocar sau un tren care duce spre Italia.

Mi-am lăsat prietenul să stea la geam pentru ambele zboruri. El fiind pasionat de zbor, aviaţie şi tot ce ţine de avioane, sigur are o altă variantă. Având şi experienţă(are brevet de pilot planor), iubitul meu a fost încântat de zbor. Nu ştiu, însă, din ce motive, simţea nevoia să-mi dea tot felul de detalii tehnice: ba că de fapt pilotul nu face nimic, toata treaba e pusă pe pilot automat, de flapsuri, de motor şi altele. Îmi spunea la ce înălţime zburăm şi când dedesubtul nostru era numai apă. Ideea este că am evitat să mă uit pe geam şi să-l ascult prea mult.

Un lucru mi s-a părut minunat - să privesc norii. Îi vedeam cum sunt aliniaţi la acelaşi nivel cu noi şi când erau mult sub noi. Aveai impresia că este zăpadă pufoasă sau vreo întindere de munţi de îngheţată sau frişcă groasă. Senzaţia era deosebită, să privesc norii atât de aproape, încât aveam falsa impresie că-i pot atinge cu mâna. Ani întregi îi admirasem de jos, iar acum erau atât de aproape de mine. Nu sunt fan zbor, dar nu mă tem atât de tare încât să mă apuce panica şi să-mi strice vacanţa. Cât despre senzaţia de înfundare a urechilor e cât se poate de urâtă. Şi te doare capul şi senzaţia persistă chiar şi după ce ai aterizat.

Al doilea zbor cu avionul a fost mai plăcut. Am avut în faţa mea o fetiţă blondă cu un moţ de păr în vârful capului, simpatică foc. Sărăcuţa a plâns, mare parte din drum, aşa că i-am oferit atenţia mea. Ne jucam de-a bau-bau. Aşa că nu prea mi-am dat seama cum a trecut timpul. E bine cu avionul, în concluzie, dar parcă tot mai mult prefer să fiu cu picioarele pe pământ, la propriu. Cine ştie, poate data următoare revin cu o altă opinie.

scris de Andreea Samoilă

Am fost la mare, în plină iarnă

2012-02-07T04:52:00.000-08:00

S-au speculat multe despre anul 2012. Mulţi au interpretat după calendarul mayaşilor că ar fi vorba despre începutul sfârşitului, sfârşitul omenirii. Eu cred -şi nu doar atât- am intrat, cu adevărat, în anul acesta cu un puternic sentiment că 2012 va fi un an al schimbărilor pentru noi, toţi. Şi nu vorbesc acum despre acele schimbări materiale sau despre faptul că îţi schimbi iubitul, prietenii sau locul de muncă.

Sigur că nici aceste schimbări nu sunt de lepădat, dar vorbesc despre alt gen de schimbări, cele care ţin de spirit, de mod de viaţă, de gândire. Tot ce ţine de fiinţa ta interioară. De lucrurile pe care le faci pentru tine şi de schimbările pe care le aduci în viaţa ta pentru a evolua.

Lucruri care deşi pentru alţii par neschimbate, tu le trăieşti şi le simţi diferit. Dar voi reveni cu o postare de acest gen, dar mai detaliată, pe măsură ce trăiesc şi descopăr lucruri noi. (Sentiment ce mi-a fost însuşit de o prietenă nouă, specială)

Să revin, aşadar. Ştiţi ce? Am fost la mare, iarna. Mărturisesc că am o fascinaţie aparte pentru mare(deşi sunt născută toamna), dar ca tot omul, până de curând, am fost să mă bucur de ea, doar vara. Nu m-am gândit cum ar fi să o văd iarna, cu toate acestea, mi s-a întâmplat. Ideea le-a aparţinut prietenilor mei, Cristi şi Paul.

Ştiţi acel sentiment plăcut când ai parte de o surpriză? Ţi se dezvăluie şi eşti copleşit de idee, te încântă şi abia aştepţi să o trăieşti! Poate se întâmpla, mai des, când erai copil, dar nu este niciodată târziu să te redescoperi pe tine, bucurându-te ca un copil ce eşti.

Marea, iarna. Iarna, la mare. Am văzut Marea Adriatică. Am păşit pe nisipul aproape îngheţat. Mi-a trecut prin păr şi mi-a atins faţa, vântul rece şi aspru al iernii. Ea era acolo. Mai agitată. Dar era la fel de superbă. Chiar dacă n-am putut înota, am atins cu degetele, apa rece şi sărată a mării. Am intrat cu bocancii puţin, în apă. Cum a fost? Interesant, familiar. Genul de fericire care ţi se citeşte pe chip atunci când îţi revezi o prietenă veche.

Şi, până la urmă, cine a spus că iarna nu se merge la mare? Eu am salutat-o, deşi nu este anotimpul în care are parte de aceeaşi popularitate ca vara şi i-am promis că ne vom revedea curând, anul acesta.

scris de Andreea Samoilă

Designerul Dana Tănase le dezvăluie bărbaţilor secretele pentru a alcătui cu succes ţinuta perfectă de revelion

2011-12-31T07:49:00.000-08:00

Stabilim locaţia unde vom petrece de revelion cuprietenii, facem planuri din timp şi închiriem cabana sau, dimpotrivă, suntemmai degrabă genul care se decide spontan ce face de revelion. Dar acestea suntlucrurile simple de rezolvat. Mai rămâne să ne ocupăm de un singur amănunt:ţinuta.

Indiferent că le face sau nu plăcere să aleagă cuce haine să se îmbrace, un lucru este clar: şi bărbaţii vor să fie bineîmbrăcaţi în noaptea de revelion. Nu-i aşa că atunci când ai o stare de spiritnumai bună să te distrezi, vrei ca şi hainele pe care le porţi să transmităcelor din jur că te simţi excelent în propria piele?

Pentru că ştim că bărbaţii vor să arate impecabilla petrecerea de revelion, am aflat pentru tine care sunt cele mai tari tipsurişi trucuri pentru ca tu să porţi ţinutapotrivită acestei ocazii speciale. Pentru a ne putea atinge acest obiectiv, amapelat la ajutorul şi priceperea designerului vestimentar Dana Tănase. Celebrulcostum bărbătesc, însă accesorizat într-un mod original, sacouri cu croiuriinteresante, butoni eleganţi, papion şi veste moderne... am cules pentru tine -direct de la sursă - cele mai bune trucuri care-i satisfac atât pe cei maiclasici sau nonconformişti dintre domni, cât şi pe cei mai mofturoşi dintrebărbaţi.

Dana ne spune la ce trebuie să fim atenţi atuncicând vrem să ne înnoim garderoba cu un costum bărbătesc, precum şi multe altelucruri de reţinut în materie de vestimentaţie masculină. Fie că noaptea dintreani vă surprinde dansând într-un club sau la munte cu prietenii, lăsaţicomoditatea pentru alte zile. “Cuvântul care caracterizează noaptea de revelion este eleganţa”,declară designerul Dana Tănase.

Contrar aparenţelor, nu doardoamnele şi domnişoarele se întreabă ce ţinută să poarte în seara de revelion."Oare ce să port de revelion?" este întrebarea care stă şi pebuzele multor bărbaţi. Ce sugestii aveţi?

Dana Tănase: Este o noapte specială, deci trebuie să fim foarte atenţi la ţinutape care o abordăm şi nu cred că are importanţă locul pe care-l alegem. Cuvântul care caracterizează această noapte este : eleganţa.

Dacă domnii îşi vor petrecenoaptea dintre ani la munte, ce opţiuni au în materie de îmbrăcăminte?

Dana Tănase: Doar dacă îşi petrec noaptea de revelion pe pârtie, domnii auvoie să poarte un costum de schi, în rest, nu sunt de acord cu nimic din ceeace înseamnă „comod”. Pentru cei mai friguroşi care petrec revelionul întreprieteni la o cabană, aş opta pentru o ţinută formată dintr-o pereche de jeanşi,o cămaşă şi, eventual, un cardigan. Pentru cei care petrec revelionul într-unrestaurant la munte, sunt aceleaşi reguli, celebrul costum, dar care poate fiunul special, cu un guler accesorizat, din ţesături precum brocardul.

Pentru cei care au un stilmai nonconformist, dar locaţia le cere să adopte un stil formal, ce soluţiigăsim?

Dana Tănase: Cei mai nonconformişti se pot juca cu culorile, pot purta unaccesoriu colorat şi nişte butoni în acelaşi ton, un sacou cu un croiinteresant, însă, nu renunţăm la sacou! Eu, anul acesta, am cochetat cu ideeade a produce o linie de sacouri, idee pe care o voi concretiza anul ce vine şiam produs un sacou de catifea roşie cu guler de piele neagră, deci iată ovariantă!

Să zicem că nu dispunem deun buget special alocat ţinutei de revelion sau că nu avem timpul necesar săumblăm prin magazine. Vrem să formăm o ţinută din piesele vestimentare pe carele avem deja în dulap. Alegem o cămaşă,un sacou şi o pereche de pantaloni. Care ar fi soluţia ca să avem, totuşi, o ţinută reuşită?

Dana Tănase: Propunerea mea ar fi jeanşii pe care, cu siguranţă, îi au toţi bărbaţii în şifonier, o cămaşa cubutoni ar fi minunată, eventual, albă, un sacou negru şi o batistă de mătase deorice culoare. Dacă acelaşi sacou are şi o vestă, o putem purta cu un papion la perechea de jeanşi.

La ce trebuie să fim atenţicând alegem să cumpărăm un costum bărbătesc?

Dana Tănase: În vestimentaţia masculină, detaliile fac diferenţa, aşa cătrebuie să analizaţi ţesătura, croiul, forma gulerului, şi, bineînţeles, culoarea,totul în funcţie de momentul în care doriţi să purtaţi acel costum!

Cât despre încălţăminte, cumaccesorizăm adecvat pantofii cu îmbrăcămintea? Trebuie să ţinem cont şi deculoare?

Dana Tănase: Bineînţeles! Şi să nu uităm că putem purta pantofi maron şicostum negru, pantofi din piele întoarsă, şi, de ce nu, în culorinonconformiste pentru cei curajoşi.

Papion sau cravată?

Dana Tănase: Papionul.

Poate mulţi bărbaţi suntreticenţi în ceea ce priveşte purtarea unei ţinute în culori mai vii. Ce leputem spune celor care nu vor să renunţe nicicum la gri sau negru?

Dana Tănase: Pot alege să poarte un accesoriu colorat, indiferent că estevorba de un papion, butoni sau o eşarfă. Spre exemplu, un papion roşu la uncostum negru cu un croi cambrat este un început bun şi, în acelaşi timp, o ţinutăperfectă pentru noaptea de revelion!

Ce accesorii există pentrubărbaţi?

Dana Tănase: În afară de cele enumerate mai sus, ceasul care este singurabijuterie a bărbatului.

Dacă sunt însoţiţi lapetrecere, ar trebui să fie un echilibru între ţinuta lor şi cea a partenerei?

Dana Tănase: Trebuie să abordeze acelaşi stil vestimentar ca şi cel alpartenerei, aşadar, o rochie lungă, de seară, trebuie însoţită de un costum şide un papion. Dacă partenera voastră poartă o rochie de club, scurtă, este maipotrivit ca voi să purtaţi jeanşi, un sacou, cămaşă cu butoni şi o batistă.

Un sfat pentru cei mairebeli care vor să poarte ghete la costum. Cum se poartă corect aceastăcombinaţie?

Dana Tănase: Dacă insistaţi, purtaţi ghetele cu pantaloni slim fit pe caresă-i

întoarceţi de două ori pentru a lăsa descoperită gheata, şi purtaţi, deasemenea, şi un sacou cu o linie foarte cambrată, cămaşă şi o eşarfă cu un print mai curajos!

Cât de importantă esteimaginea pentru un bărbat?

Dana Tănase: Este acelaşi lucru ca şi la noi. Trebuie să fiţi foarte atenţipentru că aşa cum vă respectaţi pe voi, aşa vă vor respecta şi partenerelevoastre. Ce-mi rămâne acum să vă urez este: Spor la shopping!

Şi acum la finalulinterviului, vă rugăm să le transmiteţi un mesaj domnilor.

Dana Tănase: Dragi bărbaţi, să aveţi un an minunat, să iubiţi şi să fiţiiubiţi şi nu uitaţi: Detaliile fac diferenţa!

Să facem cunoştinţă cu Dana Tănase

“Sunt fascinată de ceea ce fac , sunt extrem de ambiţioasă,iubesc oamenii şi-mi place să fiu foarte activă, vreau să evoluez cu paşimici şi siguri”, Dana Tănase

Cu ce se ocupă: Designer vestimentar

Data naşterii: 23.02.1981

Locul naşterii: Constanţa

Locuieşte în: Braşov

Stare civilă: Căsătorită

Studii: Şcoala Populară de Arte Constanţa , InstitutulEuropean de Design(IED)

Milano

Pasiuni: Moda , sportul , baletul, muzica

Citatul preferat: “Moda nu este ceva care există numai înrochii.Moda este în cer, pe stradă, moda este legată de idei ,de viaţă, de tot ceea ce ne înconjoară”, Coco Chanel

Oameni care o inspiră: Coco Chanel, Audrey Hepburn, MihaelaRădulescu

Câtă încredere este bine să le acordăm celorlalţi?

2011-12-20T08:08:00.000-08:00

ÎNCREDERE. Un vechi proverb spune că "Încrederea se câştigă în timp". Dar tot încrederea se poate pierde foarte uşor. Ceea ce familia ta construieşte în ani de zile, un străin poate fura într-o clipă. Fii sigur că vor fi persoane care vor da dovadă de răbdare, te vor fermeca prin înţelegerea lor aparentă, iar atunci când vor fi siguri că ţi-au câştigat încrederea, te vor dezamăgi.

Trust este jocul de-a încrederea, dus pe mai multe planuri. Când totul se petrece pe internet, ce faci? Te supui regulilor, îţi formezi o identitate, ce bariere impui?

Atunci când Annie împlineşte 14 ani, tatăl ei îi oferă drept cadou, un laptop. Annie îşi face un cont pe o reţea de socializare şi vreme de câteva luni începe să discute pe internet cu un băiat de 16 ani. Cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt şi hotărăsc să se întâlnească.

Doar că "băiatul" pe care-l cunoscuse pe internet, se dovedeşte a fi un bărbat în toată regula. Trust este despre propriile alegeri, decizii, manipulare şi încredere.

Trust parcurge drumul încrederii pe mai multe planuri. Pe de-o parte, adolescenta de 14 ani a cărei încredere este zdruncinată de cel pe care-l credea iubitul ei, pe de altă parte, încrederea părinţilor care este spulberată de către fiica lor.

Adolescenţii sunt extrem de expuşi şi de vulnerabili în faţa agresorilor sexuali. Naivi şi idealişti, ei pot cădea oricând victimele abuzurilor sentimentale şi sexuale. Nimeni nu poate afla adevărata identitate a celui ce se află în spatele monitorului.

Fiecare individ din societate îşi creează în minte propria perspectivă asupra unui caz de viol: cum ar trebui să se simtă şi să se comporte victima, ce scenariu descrie actul propriu-zis în care are loc agresiunea, ce profil trebuie să aibă agresorul. Aşadar, preconcepţiile nu lipsesc din acest scenariu realist.

Poate cel mai dificil moment din viaţa fiecăruia este să acceptăm faptul că nu putem controla ce se petrece cu viaţa noastră sau a celor dragi nouă. Ai dat greş ca părinte şi ai dorinţa acerbă de a îndrepta lucrurile; s-a profitat de tine şi ai fost dezamăgit...Mintea noastră naşte propriile mecanisme de apărare. Să înveţi să ai încredere din nou, după ce ţi-ai pierdut încrederea, este singura şansă de a depăşi orice moment în viaţă.

Trust are rol educativ, este genul de film pe care părinţii merită să-l vadă cu copiii lor.

Mai multe despre film:

http://www.cinemarx.ro/filme/Trust-Incredere-2402711.html

http://www.youtube.com/watch?v=dIi3pOUY6xE

Cealaltă femeie din viaţa unui bărbat

2011-12-15T05:44:00.000-08:00

Astăzi, am primit un mail care m-a emoţionat foarte tare. Îi mulţumesc celui care mi-a trimis acest mesaj şi în semn de recunoştinţă, am ales să-l împărtăşesc cu voi.

Cu puţin timp în urmă, am reuşit să ies cu o altă femeie!

În realitate, fusese ideea soţiei mele:
-"Ştim amândoi că o iubeşti !" - mi-a zis într-o zi, luându-mă prin surprindere.

-"Viaţa este foarte scurtă, dedică-i şi ei puţin timp"

- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti şi pe ea, deasemenea".

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea să o vizitez era Mama mea, văduvă de câţiva ani.
Din păcate, serviciul şi copiii mei îmi permiteau să o vizitez numai ocazional.
În seara aceea, am sunat-o să o invit la cină şi la un film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat. [Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitaţie-surpriză sunt indicii de veste rea]

- "Am crezut că ar fi plăcut să petrec ceva timp cu tine... Amândoi, singuri... Ce părere ai ?"".

Reflectând un moment, răspunse:
-"Mi-ar plăcea foarte mult."

Vinerea aceea, în timp ce mergeam, după serviciu, să o iau, mă simţeam nervos, ştiţi, nervozitatea aceea care precede o întâlnire... Şi, pentru Dumnezeu, când am ajuns, am constatat că şi ea era foarte emoţionată ! Mă aştepta în poartă, îmbrăcată în vechiul ei palton. Îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare a căsătoriei. Faţa ei iradia lumină, ca faţa unui înger.

-"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi spuse urcând în maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de braţul meu ca şi cum ar fi fost "Prima Doamnă a Naţiunii".

Când ne-am aşezat a trebuit să-i citesc meniul. [Ochii ei puteau să vadă numai literele şi cifrele mari]. Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama mă privea, cu un surâs nostalgic pe buze.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care îţi citea meniul. Îţi aminteşti?".

- "Atunci, e momentul să te relaxezi şi să-mi permiţi să-ţi înapoiez favoarea", am răspuns.

În timpul cinei am avut o conversaţie agreabilă, nimic extraordinar, doar schimb de informaţii despre vieţile noastre.
Am vorbit atâta, că am pierdut şirul.
- "Voi ieşi cu tine şi altădată, dar numai dacă mă laşi să te invit eu", spuse Mama.

Când am dus-o acasă, mi-a părut atât de rau că ne despărţeam... Am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut să ştie soţia mea când m-am întors în noaptea aceea.
- "Foarte plăcută, îţi mulţumesc! Mult mai plăcută decât mi-am imaginat", i-am răspuns, privind-o recunoscător.

Câteva zile mai tarziu, Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atât de rapid, încât nu am putut face nimic.
După puţin timp, am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.

Conţinea un bileţel care spunea: "Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură că nu voi mai reuşi să vin la următoarea întâlnire. Oricum, am platit pentru tine si sotia ta. Niciodată nu îţi vei putea închipui ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.

TE IUBESC Mama"

În acel moment am înţeles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC şi să le dăruim fiinţelor noastre dragi timpul pe care îl merită. Nimic în viaţă nu este mai important decât Dumnezeu şi familia ta! Acordă-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Dacă Mama ta trăieşte, acordă-i atenţia cuvenită! Dacă nu, aminteşte-ţi-o!
Dacă vei retrimite acest mesaj, poate vei sensibiliza pe cineva care a uitat ce fiinţă minunată este MAMA.
Şi aminteşte-ţi mereu! DUMNEZEU IARTĂ, DAR TIMPUL NU IARTĂ NICIODATĂ, NICI NU SE POATE ÎNTOARCE!

La noi, creditele se acorda doar post-mortem

2011-12-12T06:41:00.000-08:00

De câte ori trebuie să moară ca să se schimbe ceva?

Privim neputincioşi, de pe margine, cum încet-încet ni se sting artiştii români. "Mădălina Manole s-a sinucis", "Mălina Olinescu s-a aruncat de la etaj".... Mari nume, mari talente, drame de oameni şi vieţi curmate timpuriu. Pentru cei care nu se adaptează "cerinţelor" din prezent, nu cunosc cum să aplice metoda ”a avea succes", "a fi vedetă", "a cânta ce se cere", toate uşile se închid. Dacă nu sunt implicaţi în vreun scandal sexual, nu sunt comerciali, nu sunt tineri, frumuseţea fizică le păleşte, ei bine, înseamnă că locul lor nu mai este în atenţia publicului.

Desigur, presa nu poate interveni prea mult în viaţa intimă a unui artist cunoscut. Nu poate să informeze publicului acele date confidenţiale cum ar fi sănătatea mentală şi alte boli. Ţine de viaţa privată şi doar dacă obţine acceptul persoanei în cauză, jurnalistul poate să scrie. Bine că ni se servesc, în schimb, zilnic, nonştiri despre problemele de sănătate ale asistentelor tv, nu o să dau nume, ştiţi şi voi despre cine vorbesc. Paşii lor sunt urmăriţi îndeaproape de aşa-zişii jurnalişti, că doar ele sunt interesante şi chiar este important să ştim când îşi schimbă ghipsul la picior.

Din când în când, privim cum ştirile se repetă. Tragic. Privim acelaşi deliciu din partea jurnaliştilor de a trata amănunţit necrologul unui artist. Suntem împânziţi de zeci de articole câteva zile. Pe urmă, din nou, se aşterne praful peste ei. Parcă, într-un fel, ai zice că presa se simte cu musca pe căciulă şi vrea să compenseze astfel anii de ignoranţă totală. De acord. Nu sunteţi doctori, psihologi, şi nici rudele lor. Dar, sigur, aţi fost fanii lor, i-aţi admirat. Aţi putea fi oameni.

Aflăm că de doi ani se zbătea cu problema băuturii, că a trecut printr-o suferinţă în dragoste şi se chinuia în depresie adâncă. S-a ştiut, dacă s-a ştiut de atâta timp, de ce nu s-a încercat nimic? De ce nu-i întrebaţi un "Cum eşti?", din când în când, cât timp îi avem în viaţă. Prea puţine sunt acele emisiuni şi prea puţini sunt acei jurnalişti care au curajul de a-şi asuma subiecte care ,deşi nu sunt suculente prin scandal, sunt într-adevăr demne de atenţia noastră, a publicului care recunoaşte valoarea. Când strălucesc, îi aplaudăm, când au necazuri, le întoarcem spatele. Acesta este mecanismul pe care, din păcate, îl regăsim peste tot. Creditele se acordă doar post-mortem.

Adu Crăciunul în casa a două fetiţe, orfane de tată

2011-12-06T10:23:00.000-08:00

Încet, încet, se apropie sărbătorile de iarnă. Fulgii de nea încep să îmbrace totul în jur, iar localităţile sunt împodobite în ”haine" de sărbătoare, cu mii de luminiţe aprinse. În casele oamenilor este o adevărată atmosferă de sărbătoare. Glasurile vesele ale copiilor răsună, iar mirosul de portocale te îmbie încă de la intrare. Copiii, alături de părinţii lor, aşteaptă cu nerăbdare momentul magic al împodobirii pomului de Crăciun.

Pentru Georgiana şi Minodora, Crăciunul nu va mai fi niciodată la fel. Pentru aceste două fetiţe, Crăciunul din acest an va fi primul Crăciun fără tatăl lor. Ion Deftea s-a stins la doar 26 ani, în urma condiţiilor aspre în care a muncit. Tânărul a muncit până şi-a dat ultima suflare, departe de ţară, tocmai în sudul Italiei. Visul lui Ion era similar cu visul oricărui părinte - acela de a oferi fetelor sale un trai decent, lipsit de griji şi o copilărie fericită. Cu toate acestea, odată cu el nu s-a stins şi acest vis. Împreună le putem aduce puţină bucurie şi lumină pe chip, acestor copile nevinovate.

Chiar dacă nimic nu va putea umple vreodată golul lăsat în urmă de părintele lor, fetiţele au dreptul la fel ca orice copii la o copilărie fericită şi la sărbători liniştite alături de mămica lor, Lidia.

Venit lunar de doar 400 lei

"Dragă Moş Crăciun, te rog, să îmi aduci Baby Born cu oliţă, dacă nu, un set de carioci şi o carte. Cu drag, Georgiana"

Cu tot cu pensia de urmaş, Lidia şi fetiţele ei sunt nevoite să supravieţuiască cu suma de 400 de lei pe lună. Femeia abia reuşeşte să achite din cheltuieli şi să le pună ceva pe masă. De unde şi bani de jucării.... Fetiţa cea mare, în vârstă de doar 7 anişori, este o fire ambiţioasă. Din carnetul ei de note răsar semeţe notele de 10. Visul ei este să fie medic şi să ajute oamenii.

Obişnuite cu greul, Georgiana şi Minodora sunt cumpătate atunci când sunt întrebate ce cadouri îşi doresc de Crăciun. Deşi mici, fetele înţeleg că mama nu are posibilităţi să le îndeplinească dorinţele.

Suferinţă şi durere în ochi de copil

Este greu de imaginat ce este în sufletul unor copii care realizează că tatăl lor nu se mai întoarce. Tot ce le-a rămas este o fotografie înrămată. Micuţele strâng în braţe şi sărută ca o icoană, poza tatălui lor. Este aşezată pe mobilă, iar în jurul ei, mărturie a dragostei ce le-a purtat-o, stau simbolic câteva jucării. Ion Deftea de acolo de sus îşi priveşte cu drag copilele şi va veghea asupra lor mereu. Cele mici îl visează adesea. Tot greul a rămas pe capul Lidiei. Tânăra femeie se simte neputincioasă în faţa atâtor lipsuri.

Copilăria se colorează în roz

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia. Haideţi să ajutăm cu ce putem pentru a aduce din nou zâmbete pe chipurile acestor copii. Dacă destinul nu pare a fi în aceste momente de partea fetiţelor şi le supune la această grea încercare, noi putem ajuta ca aceste fete să-şi trăiască copilăria aşa cum merită - să se joace cu păpuşi, să coloreze în cărţi, să continue să viseze, să studieze, să trăiască liniştite împreună cu mama lor. De la suflet pentru suflet, dăruieşte şi vei primi înzecit iubire.

CUM POŢI AJUTA

Cei care doresc să le ofere un sprijin celor două fetiţe o pot face(fie că vor să ofere haine, jucării, rechizite, dulciuri, bani, etc), direct pe adresa lor:
Defta Lidia,
Localitatea Bârcea Mare, bloc 4, ap. 4, judeţul Hunedoara.
Cod poştal 335901.

scris de Andreea Samoilă

Sursa Foto: Replica

Vedeţi întreaga poveste impresionantă a celor două fetiţe, din Bârcea Mare, în frumosul reportaj realizat de Laura Oană: http://www.replicahd.ro/?p=1093
sau aici

Povestea unui român remarcabil - despre pasiune şi talent

2011-11-25T02:23:00.000-08:00

"Sunt propriu-mi concurent", spune Aldo Blaga, mereu cu zâmbetul pe buze

Are un nume predestinat artelor. Are un şarm actoricesc. Are o prezenţă scenică plăcută şi un zâmbet care îţi pare cunoscut. Dar, mai ales, are o voce care ar putea topi cel mai mare gheţar din lume. Notele atinse de el atunci când cântă te îndeamnă la visare. El este definiţia talentului. Numele său este Aldo Blaga. În prezent, Aldo este concurent la Vocea României şi face parte din echipa compozitorului Marius Moga. Cu siguranţă, îl voi vota şi eu la fel ca milioanele de români care îl susţin. El este cel mai în măsură concurent care merită titlul de Vocea României. Haideţi să fim alături de Aldo! Nu rataţi ediţia de marţi, 29 noiembrie, a emisiunii Vocea României, doar la PROTV.

Elvis Presley, Bing Crosby, Frank Sinatra, Tom Jones, Michael Buble, Joe Cocker... sunt doar câteva din marile nume ale muzicii ale căror melodii Aldo le interpretează în stilul caracteristic lui. Este obişnuit de mic cu scena. A pătruns încă din copilărie în lumea diverstimentului, întrucât tatăl său, Vasile Blaga, este un actor cunoscut şi apreciat la teatrul din Satu Mare. Pe internet şi-a format o adevărată comunitate şi are fani de pe întreg mapamondul- Indonezia, Filipine, Australia, China, Japonia, Italia, şi mulţi fani americani.

Sensibilitate, căldură, carismă, talent, ambiţie -Aldo Blaga

Un om cu adevărat talentat este acela pentru care pasiunea sa este egală cu viaţa. Ce vreau să spun cu asta? Cu cât se apropie mai mult de firesc, cu atât vorbim despre un real talent. Dacă ar fi să dau o definiţie al talentului muzical, aş răspunde simplu şi răspicat: Aldo Blaga. Sigur că în ultima perioadă au fost multe show-uri la tv care exact asta îşi doreau -să scoată în faţă voci bune. Am auzit de multe ori sintagma "este talentat pentru că face cutare lucru foarte bine", "a cântat perfect melodia respectivă", etc. Sătmăreanul Aldo Blaga se îndepărtează de extraordinar şi se apropie de firesc. Când îl auzi cântând pentru un moment te gândeşti cât de simplu este să cânţi. Dar este doar o impresie. El trăieşte, simte cu adevărat muzica. Pentru el, muzica este trăire sufletească. Este la fel de firesc ca şi respiratul. Vocea sa emană atâta căldură şi bunătate care nu poate veni decât din interiorul său.

Talentul nu se recomandă pe sine, nici nu se explică ori demonstrează. E de ajuns să asculţi una din piesele interpretate de Aldo pentru a realiza că el este născut pentru aşa ceva. Precum el însuşi declară, muzica l-a descoperit pe el şi nu invers. Născut într-o familie de artişti, Aldo Blaga duce mai departe moştenirea genetică şi face cunoscut talentul său pe întreg mapamondul. "Am acest dar direct din partea părinţilor, dar şi a bunicilor, care erau oameni de divertisment. În special, bunicul, din partea tatălui, avea o voce plăcută şi foarte puternică... Dar şi din partea mamei, care şi ea a cântat într-un cor. Astfel, toate genele s-au cizelat ca mie să-mi revină această voce, pe care o auziţi, astăzi", spune Aldo Blaga, într-un interviu acordat unui ziar. Nu am înţeles niciodată de ce unor cântăreţi de pe la noi atunci când li se cerea să cânte live într-o emisiune se sfiau şi se scuzau: "Acum? Dar nu m-am pregătit", "nu pot, am nevoie de încălzire" sau "Sunt un pic răguşit, cred că am răcit". La Aldo se simte bucuria de a cânta.

Mărturisesc că -poate la fel ca alţi români- prima oară am avut prilejul de a-l asculta pe Aldo la Vocea României. Şi atunci Aldo m-a convins pe loc. Pentru mine el este şi doar el poate fi Vocea României. Tânărul este extrem de activ pe internet. Aldo este un real fenomen pe youtube, interpretările sale au adus cu sine milioane de vizualizări şi la fel de mulţi fani. A reuşit singur ce pot puţini cântăreţi autohtoni reuşesc (fără a avea o echipă de profesionişti în spate): a stabilit o legătură puternică cu fanii lui de care este foarte apropiat. Ba mai mult, la cererea unora dintre ei, a interpretat anumite melodii. Vocea îi permite cu uşurinţă să adopte orice gen muzical, dar se simte apropiat de swing/jazz. Ore întregi l-am ascultat pentru a-mi putea forma o imagine de ansamblu despre el. Concluzia este una singură - Aldo este un artist complet. Voce unică, charismă şi un fizic plăcut - Aldo Blaga. Talentul său te dezarmează, te face să te simţi neputincios. Singurul lucru care îţi rămâne de făcut este să admiri. Mă înclin în faţa ta. Ne faci mândri că suntem români. Acestui tânăr îi prevăd o carieră minunată plină de succese.

Vă invit să-l ascultaţi şi să vă formaţi singuri o părere despre talentatul Aldo Blaga:

http://www.youtube.com/user/aldoblaga

http://www.youtube.com/user/aldoblaga#p/u/4/BWtdykr-P5U

http://www.youtube.com/watch?v=AsmA27ydLUA&feature=related

http://www.youtube.com/user/aldoblaga#p/u/10/FFstnBHQ2_A

http://www.youtube.com/watch?v=vW1YmXMvxn0

http://www.youtube.com/watch?v=4IXsRMT5nhA

http://www.youtube.com/watch?v=WVfpOTPiF_o&feature=related

Ce nu ştiaţi despre Aldo Blaga

Data naşterii: 20 iulie 1986

Locul naşterii: Satu Mare

Locuieşte în: Cluj-Napoca

Studii:

· A studiat 14 ani intensiv clarinetul şi 12 ani pianul

· Absolvent al Liceului de Artă "Aurel Pop” din Satu Mare

· A intrat pe primul loc la Conservatorul din Cluj la secţia “Instrumente de suflat şi percuţie”

· masterand în Arta Muzicală din cadrul Academiei de Muzică "Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la secţia Instrumente de Suflat – Clarinet

· La doar 4 ani a participat la concursul Tip Top Minitop din Satu Mare cu o adaptare a melodiei “The power of love”, cântată de Jeniffer Rush

· a postat pe youtube videoclipuri cu el cântând şi a ajuns la peste 2 milioane de accesări pe youtube

Oameni care îl inspiră: Frank Sinatra, Dean Martin, Elvis Presley, Bing Crosby, Paul Anka, Michael Buble

scris de Andreea Samoilă

Cerşetorii de la barieră

2011-11-19T04:29:00.000-08:00

La fiecare aşezare omenească se află cel puţin un căţel. Câinii ştiu că traiul alături de oameni aduce cu sine multe avantaje, printre care cel mai important dintre toate, hrana. Alimentele devin din ce în ce mai greu accesibile patrupezilor fără stăpân. Criza a afectat, aşadar, şi lumea necuvântătoarelor. De ceva vreme observ un fenomen nou în comunităţile canine româneşti. De câte ori vin cu maşina spre Timişoara, la fiecare barieră, stau câinii. Aceşti câini au învăţat de mult să deprindă calităţi precum răbdare, perseverenţă, drăgălăşenie şi calmitate. Se înarmează cu priviri triste şi calde, menite să înmoaie inimile şoferilor. În multe situaţii şi datul din coadă ajută. Ei sunt căţeii cerşetori. Câinii deştepţi care au grijă de stomacul lor. Au ieşit din cartiere şi se poziţionează strategic în locurile de unde ştiu că vine mâncarea. Fie că vorbim de staţii de autobuz, parcările hypermarketurilor sau a restaurantelor, maidanezii reuşesc de fiecare dată să se aleagă cu ceva de-ale gurii.
Dar eu voi vorbi, astăzi, despre câinii cerşetori de la barieră. Veţi vedea de ce faptul că îi numesc aşa, li se potriveşte mănuşă. Atunci când maşinile staţionează pe şosea, câinii se apropie. Şi nu oricum. Ei se împart în două categorii: câinele care este singur, prea zgârcit să-şi împartă mâncarea cu vreun tovarăş şi câinele care îşi trasează sarcini egale cu amicul său. Câinele cerşetor nu ratează din vizor nicio maşină. Se opreşte în dreptul fiecăruia şi bagă privirea aceea. Şi stă şi te priveşte îndelung. Dacă nu primeşte nimic de la tine, ia la rând următoarele maşini din trafic. Câinii care lucrează împreună îşi aleg fiecare câte o maşină şi pornesc în acelaşi timp către ţintă. N-ai cum să le rezişti. Eu zic că strategia lor e mai bună decât a oamenilor care cerşesc. Ei nu te agasează, nu te cicălesc, nu-ţi vorbesc. La final te răsplătesc cu chipul lor vesel şi-ţi rămân veşnic recunoscători.

3,2,1.........Knock knock, stingeţi lumina!

2011-11-11T03:22:00.000-08:00

Dintotdeauna omenirea a fost obsedată să ştie când va veni sfârşitul lumii sau Apocalipsa. An de an apar clarvăzători, oameni înzestraţi cu puteri paranormale care pot citi in stele. Ei sunt cei cu har care descifrează, care pe baza hărţilor mentalo-astrale-fantastice pot interpreta si răstălmăci, astfel încât ne informează pe toţi când dăm colţu`. Pe la televizor şi în presă duduie de specialişti din ăştia. Dacă nu a fost sfârşitul lumii în 2000, nici chiar astăzi, în 11.11.2011 la orele 11:11 (ce chestie, deşi se repetă obsesiv cifra 1), aveţi puţiiiintică răbdare, că vine ora 23:11. Şi dacă se întâmplă o minune şi trecem cu bine şi peste acest ultimatum, nu fiţi supăraţi. O să apară de îndată alte explicaţii şi alte premoniţii. Parcă nici 2012 sau 2013 nu par să fie cifre benefice, nu?

Mi-e greu să cred că sunt oameni care dau crezare unor şarlatani care sunt doar interesaţi de profit. Oameni care nu ies din casă între anumite ore fiindcă aşa li s-a spus în horoscop că sunt predispuşi spre ghinioane exact atunci. Nu am superstiţii de niciun fel, nu cred că dacă mă întorc din drum, îmi trece o pisică neagră prin faţă, o să mi se întâmple ceva.

Sunt convinsă că fiecare avem un destin şi o menire pe această lume, dar mai cred cu adevărat că fiecare ne influenţăm prin acţiunile noastre destinul. Adică dacă stai aşa pasiv, să treacă timpul, n-are cum să treacă în favoarea ta. Dar, dacă te alimentezi cu gânduri negative şi crezi în toate prostiile, e posibil ca ele să aibă o influenţă asupra ta. Creierul lucrează, iar autosugestia, chiar poate face minuni.

Aaaaa şi în afară de prezicerile astea, din nou, nu-i înţeleg pe cei care-şi calculează data morţii generate de joculeţele astea de pe internet. Adică, ce fel de curiozitate este asta? Te ajută la ceva, să ştii? Unde vă grăbiţi?:)) Orice are început, are şi sfârşit. Da nu cred că un simplu om poate deţine astfel de informaţii. Aşa că aşteptăm cu nerăbdare următoarele dăţi când lumea se sfârşeşte. Cât despre cei obsedaţi de moarte, căuta-ţi-vă alte preocupări. Apropo, ai oprit gazul, ai încuiat uşa?

Cartea care a venit ca o revelaţie pentru mine - Dă-mi banii tăi. Metoda de copywriting

2011-10-27T11:27:00.000-07:00

Ziua aceea a fost ca o revelaţie pentru mine. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când am o idee în care cred, mă agăţ de ea, şi încep să acţionez în direcţia ei. Am o schemă preferată de care se pare că ţin cont în mod involuntar: Gândurile mele--->Idei--->Cuvinte--->Articole--->Proiecte

Şi am dat un search pe Google--->Copywriter. Am găsit, cum era de aşteptat, o sumedenie de articole de la "cum să fii un copywriter de succes" la "tips and tricks about copywriting". Un singur titlu mi-a atras atenţia(pentru că asta sunt menite titlurile bune să facă): Dă-mi banii tăi. Metoda de copywriting. De ce? Pentru că e altfel, promite ceva. Afli despre metoda de copywriting, şi nu oricum. Într-un mod cald, personal. Întotdeauna mi-au plăcut cărţile care conţin confesiuni din partea unor oameni care fac carieră de ani întregi într-un domeniu. Mă feresc să folosesc cuvântul "expert" pentru că în ultima vreme a prins un soi de conotaţie negativă, fiind adesea utilizat asemenea unui clişeu ieftin. Cred că nimeni nu se naşte peste noapte expert dacă publică un studiu sau are un doctorat. Cu toţii avem de învăţat lucruri noi.
Gabriel Brănescu are o mare calitate : ştie cum să se facă înţeles. Autorul foloseşte în cartea sa, un limbaj simplu, accesibil tuturor. Ne vorbeşte nouă, învăţăceilor, ca de la egal la egal. Se spune că un om deştept nu simte nevoia să epateze la fiecare trei cuvinte. Din punctul meu de vedere, Dă-mi banii tăi. Metoda de copywriting este o carte bună, scrisă pe înţelesul maselor, şi nu al elitelor. Pe măsură ce citeşti, simţi cu adevărat că pătrunzi într-o primă încăpere din lumea ascunsă a publicităţii. Îmi place tonul optimist cu care este scris textul. Încurajează, nu dezarmează. Susţine, nu respinge. "Dacă ai măcar un strop de talent, vei fi în stare să scrii reclame care vând".(Brănescu, p. 5, 2011) Încă din primele rânduri te convinge să o citeşti pe nerăsuflate. Brănescu este un om care ştie să se "vândă" pe sine. El te ajută să realizezi că tu deţii deja informaţii esenţiale, doar că îţi deschide ochii, îţi spune clar cum să le valorifici şi cum să le triezi. Un om informat este un om puternic. Însă, din avalanşa de informaţii cu care suntem bombardaţi zilnic, selecţia lor joacă un rol vital.
Din carte, aflăm care sunt paşii pe care trebuie să-i parcurgem înainte de a ne apuca de scris. La fel ca-n jurnalism(înainte de a realiza un interviu sau de participa la un eveniment, te documentezi înainte), şi-n copywriting este necesară o documentare temeinică. Şi încet-încet avansăm, aflăm: Ce este o marcă, Cum realizăm poziţionarea şi sloganul unui produs sau serviciu, Cum se face un spot radio, un spot TV, Care este specificul web copywritingului, Care este diferenţa între campaniile de imagine şi cele sociale, Ce rol au promoţiile în vânzări şi multe altele.
Brănescu încheie cartea cu un "duş rece" menit să ne trezească şi să ne mobilizeze. Nu putem să ne culcăm pe-o ureche. Dacă vrem să fim copywriteri, nu putem fi delăsători. Ca mici minusuri ar fi greşelile de tipărire(care nu au legătură cu autorul, nişte ă-uri scăpate pe alocuri). Dar ele pălesc în raport cu valoarea şi calitatea cărţii. Mulţumesc, Gabriel Brănescu!

Regele Mihai - un model de bunătate, demnitate şi decenţă

2011-10-25T06:48:00.000-07:00

Regele a ţinut discurs. Trăiască Regele!

Mă bucur că am putut urmări transmisia în direct a discursului ţinut de Regele Mihai. Primul discurs ţinut în Parlament, adresat nouă tuturor, după aproape 65 de ani. Am zis că trebuie să fiu martoră la scrierea unei alte file în pagina de istorie a ţării noastre. De data asta, nu aveam să citesc, ci chiar să fiu martor, chiar dacă indirect, la acest eveniment. Dacă la Revoluţia din 1989 eram prea mică(aveam doar 2 ani), astăzi, am trăit o mare bucurie. Şi e a mea, nu mi-o poate lua nimeni. Pentru o clipă mi-am imaginat cum ar fi fost dacă aş fi avut onoarea să fiu prezentă în sala Parlamentului, în acel moment. Şi m-am comportat ca atare. Am stat neclintită, în picioare, când s-a auzit imnul de stat şi am urmărit cu emoţie momentul când Regele a luat cuvântul. Regele a fost foarte bine primit, ovaţionat îndelung, iar sala Parlamentului a fost plină. Totuşi nu pot să nu mă leg şi eu la rându-mi de un mic amănunt. Şi anume, absenţa primului om în stat-preşedintele ţării, Traian Băsescu şi a premierului Emil Boc. Dezamăgire, mâhnire, dar nu uimire. Era ceva de aşteptat. Şi chiar nu contează în ce fel de locuri au trebuit să fie, ce întrevederi au avut loc. Nimic nu scuză şi nu justifică în vreun fel, absenţa lor. Îmi este mie ruşine de ruşinea lor. Măcar din respect, dacă nu, din deosebită simpatie şi admiraţie, ei trebuiau să fie prezenţi la acest moment de mare însemnătate istorică. Fără a mă lega de modul dezastruos de a conduce această ţară şi crezurile lor politice, aceşti oameni nu pot să facă abstracţie când vor de statutul lor. Personal, absenţa preşedintelui, o iau ca pe o ofensă adusă românilor. Nici atât respect să nu aibă? Şi atunci, ne mai pasă de imaginea externă a României? De ce zic vecinii noştri europeni? Cuvintele sunt de prisos. La fel cum au lipsit, astăzi, tot în aceeaşi notă îşi vor încheia activitatea Boc şi Băsescu. Adică fără a aduce vreo contribuţie bunăstării acestei ţări. Generaţiile viitoare vor pomeni numele lor?Cu siguranţă, răspunsul este şi va fi mereu acelaşi: NU.

Închei cu un fragment din discursul Regelui: "Nu m-aş putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanța ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie. Simţul datoriei, iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru", Regele Mihai.

Zâmbet de balerină

2011-10-24T11:50:00.001-07:00

Fragmente scenariu

Mama sa o vedea ajungând o balerină apreciată şi cunoscută. În afară de talentul pe care-l avea, Maria era şi foarte frumoasă; înaltă, cu un fizic firav parcă special conceput pentru a fi graţioasă în timpul dansului, şi acele bucle blonde până la umeri, care ascundeau doi ochi verzi încântători. Maria era plăcută de toată lumea din cercul de cunoscuţi. Ceea ce o scotea cu adevărat din tipare pe Maria era optimismul care o caracteriza. Cei apropiaţi spuneau despre ea că are un zâmbet molipsitor, iar dacă erai în preajma sa, indiferent cât erai de supărat, îţi era imposibil să nu te molipseşti de la atâta bună dispoziţie.

Dream House. Scenariu şi regizare de excepţie

2011-10-24T11:19:00.000-07:00

Scenarist: David Loucka

Regizor: Jim Sheridan (A regizat printre altele, Brothers, un film bun, care mi-a plăcut)

Când am ales să văd filmul Dream House, m-am uitat întâi la titlu, apoi la genul filmului şi m-am bazat, în mod special, pe intuiţie. Am simţit că filmul Dream House are ceva care mă atrage şi mi-am spus "Gata, trebuie să-l văd!".

De obicei, mă consult cu prietena mea, Andreea, ori de câte ori vreau să văd un film bun-menţionez că avem cam aceleaşi gusturi în materie de filme şi niciodată nu s-a întâmplat să nu-mi placă vreun film recomandat de ea. În vremurile bune, le vedeam împreună, în ultima perioada nu am mai avut ocazia, dar recuperăm noi. Aşadar, aveam pe lista FILMELOR PE CARE VREAU SĂ LE VĂD- Contagion, Cei 3 muschetari, Real Steel-filme care rulau la cinema. Şi totuşi, alegerea a fost DREAM HOUSE. Mărturisesc că filmul s-a dovedit a fi chiar peste măsura aşteptărilor mele. Credeam că are un scenariu care respectă genul thriller, care te ţine oarecum în suspans, dar cu o acţiune previzibilă, în mare parte. Dream House face parte din Noua generaţie de filme - alături de Inception, The Tourist, Black Swan, The Adjustment Bureau- care-l face pe cel care priveşte spre ecran să fie părtaş la scenariu. Îi provoacă mintea, îi testează imaginaţia. Astfel, privitorul parcă are puterea de a rescrie scenariul până ajunge la un deznodământ. Sigur că este doar o iluzie, dar faptul că-ţi creează această impresie, înseamnă că e un film de bună calitate.

Filmele din Noua Generaţie

Regizorii şi scenariştii ridică ştacheta tot mai sus, conştienţi fiind de un public din ce în ce mai pretenţios şi selectiv. Astăzi, nu mai sunt suficiente efectele speciale, poveştile siropoase de dragoste, comediile care de care mai trăsnite. Parcă nu conving. Cinefilii sunt avizi după scenarii surprinzătoare, vor să simtă că sunt părtaşi la scrierea filmelor. Vrem cu toţii să ne proiectăm în acele lumi paralele din ecran, să ne transformăm din nişte oameni obişnuiţi în super-eroi; să simţim în acele 2-3 ore că am călătorit în capsula timpului. Regizorii reuşesc să-şi atragă şi să fidelizeze prin filmele din noua generaţie şi îndrăgiţii altor genuri de filme. În cazul meu, deşi prefer filmele thriller, horror, comedii, mă uit oricând la un film bun de acţiune sau de aventuri. Despre Dream House nu o să comentez prea multe pentru că ar fi păcat să dezvălui ceva înainte să aveţi prilejul să-l vedeţi şi voi. Un film genial, din categoria celor rare ce merită repeat. Vă aştept, aici, să-l comentăm împreună.

Cum devine Şerban Huidu, ţapul ispăşitor

2011-10-17T04:25:00.000-07:00

Şerban Huidu este o persoană publică. El este presupusul vinovat al producerii accidentului de maşină, în care a fost implicat direct, accident în urma căruia şi-au pierdut viaţa, trei oameni. De ce am început textul prin accentul pe faptul că el este o persoană publică? Pentru că acest lucru poate cântări în acest caz, atât în favoarea sa, cât mai ales, în defavoarea sa.

Nu o să mint când am auzit prima oară această ştire, am trecut rând pe rând prin mai multe stări: am fost uimită, am simţit mâhnire, apoi m-a cuprins un sentiment de tristeţe, amărăciune, şi apoi empatie.

Au fost şi sunt zilnic, zeci, sute, mii de cazuri de accidente pe şoselele patriei cu pierderi de vieţi omeneşti. Dar când e implicată o persoană publică, se mediatizează excesiv. Jurnaliştii sapă adânc în trecutul persoanei implicate pentru a afla istoricul medical, activităţi, hobby-uri ş.a.m.d. Aflăm în zilele următoare şi dacă nu cumva a mâncat ceva ce i-a picat greu la stomac şi, de aici, nenorocirea. Toată lumea îşi dă cu părerea: avem o armată de psihologi, numerologi, clarvăzători, dar şi oameni de rând care acuză, cuprinşi de spiritul dreptăţii, mânie, frustrare, invidie, vor să vadă făptuitorul la zid, pedepsit. Dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi. Şi oameni care sunt empatici cu Huidu, prieteni, familie, sau necunoscuţi din simpatie, care se pot pune în pielea lui.

Noi, cei care privim lucrurile din afară, ne aducem contribuţia de superficialitate, alţii privim la rece. Pentru cei care au avut prieteni, rude decedate în urma accidentelor de maşină, şi MAI ALES, familiile celor decedaţi în acest accident de maşină, NIMIC, nicio circumstanţă atenuantă, explicaţie ştiinţifică, rezultatele expertizelor medicale şi cele tehnice ale procurilor, NU CONTEAZĂ. Fratele, tatăl, sora, mătuşa, acei trei oameni, NU MAI SUNT PRINTRE NOI. Nu ştiu ce i-ar mai putea consola pe aceşti oameni.

Mass-media nu ar trebui să intervină asupra anchetei sau să influenţeze. Presa atrage atenţia, semnalează nereguli, dar nu are resorturile necesare şi specializarea să fie ea cea care aplică legea.

Ceea ce putem spune cu siguranţă este că Şerban Huidu nu şi-a dorit o secundă să ia viaţa altor oameni. Conştiinţa îl va apăsa întotdeauna, deci el este deja pedepsit pentru cei care-şi doresc cu ardoare acest lucru. Aşa devine Şerban Huidu ţapul ispăşitor al tuturor celor care vor să-i pedepsească pe toţi smecheraşii de bani gata care gonesc pe şosele, pe toţi beţivii care se urcă la volan şi ucid copii şi bătrâni pe treceri de pietoni, pe toţi doritorii de adrenalină care nu ţin cont de nimic când sunt la volan.

Spuneţi-i cum vreţi ghinion, blestem, neşansă, trei ceasuri rele, dar să ştii că ai cauzat moartea a trei persoane, cred că poţi spune că eşti un om ratat. Aici nu ne aflăm în faţa unui meci de fotbal sau o altă competiţie sportivă, nu suntem la pariuri, nu alegem DE CARE PARTE SĂ FIM(fie ca niciunul dintre noi să nu fie nevoit să treacă prin aşa ceva).Eu aleg să nu judec, să nu acuz...tocmai din motivul că nicio persoană nu poate spune "Mie nu mi se poate întâmpla".

Despre Bac 2011

2011-09-04T04:17:00.000-07:00

Nu o să dezbat acum situaţia în care se prezintă învăţământul românesc, că o ştim cu toţii. De asemenea, nu cred că vina rezultatelor proaste de la bacalaureat ar trebui să cadă asupra profesorilor. Cei pe care i-am văzut plângând pe la televizor, ar fi trebuit să pună mâna pe carte! Ce subiecte grele? N-au fost în stare să facă de trecere la română, matematică, dar nici la chimie, biologie sau istorie! Degeaba au dat zeci de milioane pe meditaţii, dacă nu au avut bunăvoinţa să înveţe nişte formule. Când te pregăteşti de un examen, înveţi cât de cât, să ai habar să faci de o notă de trecere, dacă pasiunea ta nu e şcoala. Nu mergi sperând să ai noroc sau să poţi copia. Şi nu, generaţiile nu sunt din ce în ce mai proaste, doar mai comozi şi cu totul alte preocupări decât şcoala.

Înţelegere, respect şi toleranţă între semeni. Cum văd eu, lucrurile

2011-04-20T02:09:00.000-07:00

Voi vorbi în acest post despre controversatul episod care a stârnit tot felul de reacţii din partea oamenilor. Este vorba despre acel panou publicitar care a fost prezent o perioadă în centrul Timişoarei. Chipurile, ar promova toleranţa faţă de homosexualitate. Daţi-mi voie, să-mi exprim opinia referitor la modul în care a fost ales să se promoveze acest lucru. Sunt convinsă că a fost amplasat cu intenţii bune, şi anume să descreţească frunţile celor mai conservatori dintre noi. Cu părere de rău, s-a obţinut exact reversul medaliei. Fac parte din categoria acelor cetăţeni, care toleranţi într-o mare măsură, nu îmbrăţişez metoda aleasă de acel panou pentru educaţia cetăţenilor. Nu agreez, şi am dreptul la opinie. Heterosexuali, homosexuali, indiferent de orientarea sexuală avută, cu toţii trebuie să avem bun-simţ. Acesta ne guvernează. Fiecare adult în parte interpretează cum crede de cuviinţă acest panou, însă pe copii trebuie să-i privăm de asemenea imagini, pentru că putem. Ce înţelege un copil când vede un bebeluş atârnat pe un panou cu o etichetă pe mânuţă, pe care scrie un cuvânt ce nu-l poate desluşi. Tu, ca părinte, ce-i spui copilului? Este firesc ca la un moment dat din viaţa lui să porţi şi o astfel de discuţie, dar trebuie atât de devreme? Da, pe această lume, există oameni diferiţi, de culturi diferite, orientări sexuale diferite. Există o vorbă care concretizează foarte bine ce se întâmplă: "Oamenii sunt asemănători, sunt diferiţi, dar nu sunt la fel". Şi mulţumesc lui D-zeu că există diversitate. Ar fi mai mult decât înfricoşătoare o lume în care oamenii ar fi identici, ca nişte roboţi. Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu o mentalitate deschisă, care se poate adapta oricărei situaţii. Dar vă rog, nu înţelegeţi greşit noţiunea de libertate. Suntem liberi, într-adevăr, şi aceasta cred că este una din condiţiile esenţiale ale supravieţuirii omenirii pe acest pământ. Dar mai există o condiţie esenţială, supremă, aş îndrăzni să spun: respectă-ţi semenii. Doar pentru că eu am anumite plăceri, obiceiuri, nu mi le arăt şi nu mi le manifest în public. Nici nu ar trebui. Domeniul public nu este locul de manifestare. Intimitatea locuinţei tale, da. Îmi este scârbă de discriminare, mă opun cu înverşunare desconsiderării unei persoane doar pentru că nu este de aceeaşi religie cu tine sau pentru că e altfel decât tine din mai multe puncte de vedere. Prin libertatea mea nu am voie să îngrădesc şi să afectez libertatea altuia. Atunci când mă plimb prin parc sau prin oraş nu vreau să mă invadeze nici heterosexualii prin comportamente inadecvate, nici homosexualii. Îţi pasă, ce este omul de pe stradă, cel care trece pe lângă tine?Te interesează dacă-i plac fetele sau băieţii? Nu cred. Poate trăiesc eu într-o lume ideală, dar aşa văd lucrurile. Nu aruncaţi cu pietre în cei diferiţi, respectaţi-i, sunt egali cu voi. În societate, la locul de muncă, în cercul vostru de cunoscuţi, oriunde s-ar afla, au aceleaşi drepturi, poate chiar idealuri şi vise la fel ca voi. Şi nu, minoritatea nu trebuie să se supună majorităţii. Majoritatea recunoaşte existenţa ei şi respectă minoritatea. Cine sunt eu, să-ţi spun ţie, să trăieşti ca mine? Sunt împotriva violenţei, fie ea şi la nivel verbal. "Dragostea cu sila nu se poate", "Respectul se câştigă, nu se impune", sunt nişte vorbe care fiind atât de uzitate, sună a clişee. Dar ele sunt adevărate. Cam tot pe acolo stă şi chestiunea cu toleranţa. Nu poţi să le bagi oamenilor asta pe gât, într-un mod opulent. Repet, intenţia admirabilă, însă metoda aleasă a eşuat groaznic.

Portretul lui Cristian Tudor Popescu

2010-06-27T13:13:00.000-07:00

“Eu nu doresc să fiu călău. Publicul te forţează într-un cadru pe care îl vrea el.”

Dacă m-ar pune cineva, acum, să numesc un jurnalist de excepţie, aş răspunde fără să mă gândesc, câtuşi de puţin, Cristian Tudor Popescu.

La început, apariţiile sale au fost discrete pe la televiziuni; îi urmăream articolele prin ziare ca Evenimentul zilei, Adevărul, şi în prezent, Gândul.

Efectul pe care îl produce acest domn, multora, este de enervare: omniprezent şi atotştiutor. Activitatea sa ziaristică acoperă multe arii: sport(comentator de tenis), politică(invitat la talk-show-uri şi emisiuni de gen, editoriale tăioase), filme( avea o rubrică pe ProCinema-Cineteprinde şi filmul de 10, unde prezenta filmele nou-apărute).

“Ce-i şi cu CTP ăsta? Şi la tenis se pricepe?”, spun mulţi amatori ai tenisului. Ei bine, nu este tocmai întâmplător faptul că a ajuns comentator al acestui sport. “De aproape 40 de ani joc tennis. Vorbesc de supravieţuire la propriu, pentru că tenisul mă ajută să mă eliberez de presiune, de zgura asta stresantă a activităţii jurnalistice. Tenisul e pentru mine un drog.”, spune CTP pentru Tenispartener.ro

Este lipsit de sens să mai enumăr zecile de politicieni enervaţi de francheţea cu care li se adresează CTP. Ştiţi desigur vorba aceea ”a vorbi scurt şi la obiect” sau “a spune lucrurilor pe nume”, ei bine, lui CTP îi reuşeşte mereu.

Impresia cu care rămân după ce-i citesc un articol este uluitoare: CTP dă dovadă de o concreteţe şi claritate a stilului nemaiîntâlnită. Are curajul de a spune lucruri pe care şi tu ca cititor le cunoşti, însă poate nu reuşeşti să ai o privire bună de ansamblu din cauză că eşti ghidat de emoţii. Niciodată nu l-am bănuit pe Popescu că ar fi părtinitor cu vreun politician sau om de afaceri. Este un om care nu se vinde. Nu se teme de nimeni şi nimic, şi nu se ascunde după cuvinte. Nu e deloc sfios când vine vorba de a-şi expune părerile.

Da, e peste tot pentru că e băiat deştept şi, culmea, se pricepe la ce spune.

Pe bună dreptate, m-ar intimida să port o discuţie cu acest om. Să ne imaginăm un joc. Încearcă să faci abstracţie de faptul că e un jurnalist cu greutate, mare prozator.

Să-l privim în faţa ochilor doar pe CTP, omul. Ochii mari, căprui, sprâncene stufoase şi ascuţite, ridurile de pe frunte, semne ale scepticismului ce-l caracterizează.(“fruntea şi arcadele ochilor se prelungesc aproape unindu-se deasupra sprâncenelor. Cuvintele lui taie adânc, ca o lamă, printre buzele subţiri.“-www.adevărul.ro). Atunci când se gândeşte la o nouă ipoteză, îşi duce mâna dreaptă la bărbie. Buzele-i subţiri dau o oarecare asprime plăcută caracterului său. Ridică din sprâncene atunci când nu-i convine ceva. De departe, privirea inteligentă îl trădează. Ochi ageri, într-o minte ascuţită. Te enervează pentru că-l admiri şi invidiezi, oarecum, în acelaşi timp. Nu se poate, trebuie să aibă vreun cusur. Ei bine, nu ar mai conta într-un asemenea ambalaj. Ar fi insignifiant.

Background-Eseist, jurnalist, prozator

Cristian Tudor Popescu(CTP) s-a născut la data de 1 octombrie 1956 în oraşul Bucureşti.

“Umblă cu o dacie veche şi, deşi a terminat Automatică şi Calculatoare, încă îşi scrie editorialele de mână. E pasionat de sport. A făcut handbal, înot şi patinaj, dar preferatul lui rămâne tenisul.” (www.caţavencu.ro)

Din anul 1991, este angajat al cotidianului Adevărul, ca redactor. În anul 2005, demisionează de la cotidianul Adevărul alături de alţi 81 de jurnalişti şi împreună cu Mircea Dinescu fondează ziarul Gândul. Cristian Tudor Popescu susține un curs de Tehnici de Manipulare și Propagandă în Cinematografie și Televiziune studenților din anul întâi ai Facultății de Film din cadrul UNATC. CTP s-a remarcat, înainte de a fi devenit un ziarist recunoscut şi ca un important autor de proză ştiinţifico-fantastică.

CTP în viziunea altora

Portretul său poate fi realizat şi prin prisma celorlalţi. Importanţi oameni de cultură de la noi, critici literari, istorici, publicişti şi jurnalişti, i-au realizat portrete lui Cristian Tudor Popescu. Am selectat doar câteva dintre aceste portrete:

“Gazetarul acesta este mai întâi de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu.” Nicolae Manolescu

“CTP îmi pare a fi unul dintre cei mai proeminenţi scriitori ai acestor ani.”Mircea Iorgulescu

“CTP nu urăşte. Nu cred să fi urât vreodată. Articolele lui pleacă din disperare. Din disperarea că lucruri atât de simple nu sunt înţelese.” Augustin Buzura

“CTP e unul dintre ziariştii care scriu când cu pixul, când cu bisturiul. El respectă fidel un principiu de bază al chirurgiei gazetăreşti: dacă vrei ca operaţia să reuşească, nu-l anestezia pe pacient. Totodată, jurnalistul recunoaşte valoarea şi ştie să o asculte. Textele lui au nerv, iar unele au nervi. În ele se întâlnesc repulsia şi admiraţia, febrilitatea şi dispreţul.” Radu Paraschivescu

“CTP nu mai are nicio scăpare decât aceea de a renunţa, din când în când, să se învingă pe sine însuşi; de a înţelege că este un scriitor pe care trebuie să-l ia foarte în seamă.” Dorin Tudoran

Din curiozitatea de a afla ce spun oamenii de rând despre CTP , am scos câteva caracterizări de pe bloguri:

“Individul e moralist şi judecător.”

“CTP este inteligent, bun psiholog, as în ştiinţa comunicării şi are talent literar. Atacă fără menajamente ca să pună în evidenţă o idee.”
“De ce nu-mi place CTP? Pentru că are mereu dreptate, pentru că e mereu genial, pentru că gândirea sa este mai riguroasă decât un manual de logică.”

Deşi nu toată lumea e fan CTP, ceea ce-i firesc, majoritatea este de acord că acest om are un talent extraordinar ca scriitor.

Un critic desăvârşit

Am ales spre analiză două editoriale, semnate CTP, din ziarul Gândul: Presa suferă de boala lui Băsescu şi Răspuns deschis domnului Adrian Năstase.

Dacă ne-a obişnuit să le dea peste bot politicienilor şi altor oameni publici, CTP nu se sfieşte deloc în a taxa greşelile şi nesimţirea, întocmai, a ziariştilor. Nu e stânjenit să-i urecheze pe colegii lui.

Presa suferă de boala lui Băsescu, spune CTP. Aceeaşi impresie mi-a lăsat şi mie atitudinea presei din acea perioadă. Prea dur, îşi numeşte colegii, ”hoitari de presă”.

Nu e pentru prima dată când presa bate apa-n piuă. Iar dacă această ştire sau zvon, despre care se tot discută, îl vizează pe şeful statului, situaţia devine cu atât mai disperantă. CTP a observat foarte bine acest fenomen şi le-a dedicat un întreg editorial, colegilor de breaslă, criticându-i aspru.

Presa e prezentată ca o nevastă înşelată şi disperată în a obţine dovezile infidelităţii soţului ei: ”Ca o nevastă înşelată sistematic toată viaţa, care urmăreşte zi de zi cu speranţă şi dragoste fiecare cută, fiecare umbră, fiecare pată de pe faţa soţului, în aşteptarea necruţătoare care să-l aducă, în sfârşit, neputincios, la mâna ei. Aşa se comportau aseară televiziunile.”

Popescu le condamnă aici lipsa de profesionalism: „metodă manipulatorie simplă”, „insinuare abjectă a televiziunilor”. De-a dreptul indignat pe acei ziarişti care recurg la tot soiul de tertipuri pentru a creşte cota audienţei, CTP conchide tranşant asupra celor fără scrupule: ”De cancer se moare?Da, dar, din păcate, n-are!”, e deviza sub care acţionează distinşii mei colegi întru presă, căci aşa ne numim cu toţii, ziarişti, ca Eminescu, `tu-i neamul nevoii.”

În acelaşi text, creionează şi portretul umoristic al preşedintelui: “Ghiolbănia funciară a d-sale e bine sănătoasă”, „rânjetele şi hăhăielile de rigoare”, „răspunde abject”, „firea d-lui, preşedinte la fel ca dosul de palmă dat copilului care îl irita”. CTP încheie apoteotic, punându-l pe Traian Băsescu la acelaşi nivel cu talerele presei: Nici presa, nici preşedintele nu sunt sănătoşi, au o boală de cuplu care se vede fără nici o analiză.

După ce Năstase l-a acuzat pe CTP că ar fi contribuit la instalarea lui Băsescu la putere, ziaristul nu a ezitat în a-şi folosi dreptul la replică. În scrisoarea adresată lui Năstase, CTP foloseşte persoana I, ceea ce face ca discursul dumnealui să îmbrace forma unui dialog direct cu politicianul în cauză.( “Eu nu spun că sunteţi hulpav”, “spun doar lucruri”, “ştiu că…”, “v-am răspuns”, etc)

CTP deschide această scrisoare prin recunoaşterea calităţii lui Năstase şi dezminţirea spuselor sale: „În calităţile dumneavoastră de profesor de Drept şi persoană logică, ştiţi foarte bine că nu am afirmat niciodată că aţi fi furat ceva.”

De-a lungul întregului text, tonul folosit de Popescu este unul civilizat, plin de respect. Nu-l tutuieşte pe Năstase. Desigur nu acest ton predomină în textul său deoarece ar fi fost transformat rapid într-unul impersonal, care nu putea aparţine unui ziarist ca CTP. Limbajul colocvial şi ironia sunt nelipsite: “intelighenţia românească”, „lumea bună”, „jigodie”, „ticălos”, „rânjet aproape băsescian”. CTP nu deţine armele ironiei fine, ci una mai din topor. Aşa-i stă bine unui om care nu are alte interese ascunse, decât de a-şi exprima opiniile reale în faţa cititorilor săi. Textul îşi menţine caracterul deschis şi la final, când CTP îi adresează o întrebare mai mult retorică lui Năstase, partenerului său de dialog: „Dacă vorbiţi de aducerea lui Traian Băsescu la putere, dvs. oţi fi având vreo vină în chestiunea asta?”

În cartea sa, Libertatea urii, CTP vorbeşte, printre altele, despre efemeritatea cuvintelor sale, ale omului în general. Închei acest portret cu imaginea despre sine însuşi, autointitulându-se Fiul Ploii: „Poţi să-ţi vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleţi de gunoi. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-şi articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat şi mie să-mi văd nişte bucăţi de fraze în wc-ul redacţiei. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Dimpotrivă... Pe măsură ce mă scurg în timp, faţa mea începe să arate ca o albie de râu din care s-au retras apele.”

Verdictul Firea- Boureanu

2010-06-04T13:56:00.000-07:00

CNA a hotărât să sancţioneze Ştirea zilei cu 18.000 lei pentru că moderatoarea a „pierdut controlul emisiunii“ şi nu a reuşit să-şi menţină imparţialitatea. Detalii, aici.

Foarte înţeleaptă decizie. Şi, cum, aşa? Boureanu nu e sancţionat deloc? Adică, poate în continuare să-şi facă de cap pe la emisiuni?Da! Face parte din seria de privilegii şi imunităţi. Ce înseamnă să fii politician şi să mai fii şi-n PD.

Din jurnalul lui Beatrice

2010-06-01T15:43:00.000-07:00

Mi-a dezvăluit, ieri, Beatrice, un secret de-al ei. În privirea ei mereu a fost loc pentru tine. A fost o perioadă în care v-aţi răcit, ştii şi tu de ce. Îşi pune sentimentele pe tavă, cel mai des, în gândul ei. Acolo vă potriviţi de minune. Ai acel ceva care o atrage. I-am explicat să nu judece oamenii doar prin prisma dorinţei de acest gen. Mă întreb, oare ai o vrajă asupra ei?

Jigniri în direct, la Antena3

2010-06-01T14:59:00.000-07:00

Scandal între un jurnalist şi un politician. Cine câştigă şi cine are mai mult de pierdut, de aici? Despre ce/cine e vorba? În cadrul emisiunii, Ştirea zilei, de pe Antena3, a avut loc un schimb de replici dure între Gabriela Firea şi Cristian Boureanu.

Nemulţumit de faptul că nu este lăsat să vorbească cât îi doreşte inima, domnul Cristian Boureanu a vorbit peste moderatorul emisiunii şi l-a întrerupt de nenumărate ori. Gabi Firea, deşi a încercat să controleze situaţia din emisiune şi să conducă discuţia, aşa cum este firesc să facă orice moderator, nu prea a reuşit să-l tempereze pe unul dintre invitaţi. Temperamental, acest BOUreanu a început să o jignească pe Gabriela şi să o acuze că ar fi amanta lui Tăriceanu. Câtă neobrăzare!

Ca urmare a comportamentului inadecvat din emisiune şi a limbajului vulgar folosit, trustul Antena3 îl dă în judecată pe Boureanu. Am văzut şi eu video şi consider că este inadmisibil ce se întâmplă. Nu îl simpatizez pe acest individ. L-am mai văzut pe la emisiuni şi pot să zic că părea un tip deştept şi aveam cu totul alte aşteptări de la dumnealui. Pot spune că are experienţă în ceea ce priveşte presa şi participarea la emisiuni televizate. Ar trebui să cunoască cele mai elementare reguli: un moderator nu se întrerupe în mod bădăran, ai un anumit timp la dispoziţie să vorbeşti, tonul şi limbajul folosit la adresa moderatorului şi a celorlalţi invitaţi trebuie să fie unul civilizat şi de bun-simţ. În seara cu pricina, Boureanu şi-a lăsat acasă manualul Despre cum trebuie să te porţi într-o emisiune. Desigur, există şi alte variante de expunere a conflictului cum ar fi cea de la Click, unde e vizibil criticată Gabi Firea.

Rămâne să vedem ce hotărăşte CNA-ul, după analizarea acestui conflict. Chiar aşa îşi permite oricine să-şi bată joc de moderatori?

Ipocrizie dusă la extreme

2010-05-25T10:47:00.000-07:00

Dacă nu înţelegeţi de ce trebuie să reducă Guvernul, pensiile şi salariile cu 25%, aflaţi din Evz că România nu are destui oameni bogaţi pentru a susţine săracii. În schimb, sunt destui muncitori şi pensionari de la care nenorociţii pot fura în continuare şi se pot lăfăi în luxul lor puturos. Munciţi ca să plătiţi pensiile speciale şi nesimţite de sute de milioane ale magistraţilor, cheltuielile şi răsfăţurile parlamentarilor. Nu e posibil într-o ţară ca România, cu acest nivel de trai, unele clase, să fie atât de privilegiate, iar altele să nu beneficieze de absolut nimic.
Iată ce declară ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu: "N-avem atâţia bogaţi ca să dăm la toţi săracii pe care îi avem. România nu este suficient de bogată pentru a oferi cetăţenilor români viaţa pe care Europa ar dori să le-o ofere şi pe care noi le-o dorim." Asta da logică!
FMI-ul sprijină această decizie de reducere a pensiilor, dar nu impune României această soluţie. Emil Boc, împreună cu gaşca lui de iluminaţi nu au putut elabora alt plan mai genial. Desigur, se loveşte iar în cei mai amărâţi şi oneşti. Înghiţiţi în sec acum, voi cei care aţi lăsat la o parte moralitatea de la alegeri şi aţi ales o găină şi un kg de zahăr. Eh, alea nu vor ţine de foame, la ce vremuri ne pasc!

Emoţii şi plânsete

2010-05-12T12:21:00.000-07:00

12 mai cu siguranţă îmi va rămâne în minte drept o zi destul de neagră, deşi totul s-a încheiat cu bine în cele din urmă.

Tatăl meu a mers în balcon să-i dea de mâncare iepurelui nostru. A venit în cameră şi nu a observat că în acelaşi timp cu el, ieşise şi Ionuţ. S-a împiedicat foarte rău şi a căzut în aşa fel încât să evite să-l lovească pentru că altfel îl omora pe loc, călcându-l în picioare. Totul s-a petrecut atât de repede că n-am avut timp să reacţionez. Poate dacă eram atentă şi închideam balconul, totul se putea evita.

După ce m-am asigurat că tatăl meu este în regulă, am mers să verific ce are Ionuţ, uitasem complet de el. Era în stare de şoc, vă daţi seama că nu a fost bruscat niciodată de noi. L-am dus în căsuţa lui şi am observat că-şi înclină capul spre stângă şi ţine ochii închişi. Nu vă pot descrie ce simţeam când îl vedeam aşa. Nu m-a mai interesat de nimic, m-am îmbrăcat, l-am pus într-o geantă şi am pornit în oraş, să caut un spital de animale. Auzisem că recent se deschisese aşa ceva în oraş.

Odată ajunşi la cabinet, vreau să vă spun că doamna doctor s-a comportat extrem de frumos cu pacientul căruia îi spunea FIŢOSUL. (unii doctori de familie ar trebui să ia exemplu de la medicii veterinari). Iepurele meu nu are nimic la cap, gât, coloană, cum crezusem iniţial. I-a administrat ceva calmante, apoi i-a descoperit la piciorul stâng ceva bătătură mai veche care a început să sângereze. I-a curăţat rana şi pe urmă i-a injectat un antibiotic dureros. Nu mi-am auzit niciodată iepurele să scoată aşa sunete ascuţite, a fost un ţipăt de durere, ceea ce era de aşteptat. Îmi părea rău să-l văd aşa, dar era necesar să cureţe rana pentru a-l pansa pe urmă.

Ionuţ are de azi carnet de sănătate cu care mă voi prezenta la medic, de acum încolo. În timp ce doctoriţa îi completa datele, Fiţosul se întinsese pe gresia din cabinet, relaxat.

P.S.: Poate pentru unii e nesemnificativ ce am scris mai sus, dar nu doresc nimănui să treacă prin vreo experienţă asemănătoare. Iubiţi-vă animăluţele şi prezentaţi-vă cu ele la medic ori de câte ori este necesar sau doar pentru control. Le mulţumesc celor dragi care au fost alături de mine.

Liberalii timişeni,victorioşi în capitală

2010-05-12T03:24:00.001-07:00

CSL Timiş are vicepreşedinte în BNC CSL

Mare eveniment, mare, pe 24 aprilie 2010, la Bucureşti. Tinerii liberali s-au deplasat, în capitală, pentru Conferinţa naţională a Cluburilor Studenţeşti Liberale. Evenimentul a avut loc la Romexpo.

Când ne-am făcut apariţia la Romexpo, privirile admirative se îndreptau spre noi (fără modestie) şi se auzeau şuşoteli: „De unde sunt? De la CSL Timiş, cine e preşedinte la ei?”

Noi, echipa CSL Timiş, ne-am evidenţiat printr-un grup numeros de aproape 50 de persoane. Fetele au fost îmbrăcate toate, în cămăşi albastre, cu ecusoane galbene în piept. Dar nici băieţii noştri nu au fost mai prejos, eleganţi şi ei, la costum, numai unul şi unul.

“Ca să-i vedeţi pe tinerii liberali din Timiş, uitaţi-vă după cămăşile albastre”, a precizat în sală, Nicolae Robu.

Printre invitaţii de onoare se numără preşedintele PNL, Crin Antonescu, preşedintele Senatului de onoare al PNL, Dinu Zamfirescu, vicepreşedintele PNL Varujan Vosganian, europarlamentarii Norica Nicolai şi Cristian Buşoi, primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, senatorul liberal Nicolae Robu şi deputaţii Ludovic Orban, Alina Gorghiu şi Cristian Adomniţei

Cuvintele cheie din discursurile lui Varujan Vosganian şi Crin Antonescu au fost

“rebel”, “indisciplină”: “Indisciplina este necesară. Dumneavoastră trebuie să fiţi indisciplinaţi, dar în raport cu nişte criterii. Da, trăiască indisciplina, am fi morţi fără indisciplină, sigur, din punct de vedere spiritual", a spus liberalul.

Crin Antonescu a atras atenţia studenţilor liberali că prima lor grijă, chiar dacă fac politică, este de a învăţa şi le-a transmis să nu îngroaşe rândurilor politicienilor "cu prea puţină ştiinţă de carte".

După ce am rezistat cu stoicism oboselii şi tuturor discursurilor şi prezentărilor, ne-am aşteptat “cuminţi” rândul la vot. Rezultatul a fost unul bine-meritat şi pe măsură: Grigore Grigoroiu este Vicepreşedinte al BNC CSL, pentru un nou mandat de doi ani. Ţin să-l felicit pe Grig pentru acest rezultat şi ne bucurăm că ne reprezintă în Biroul naţional al CSL.

Povestea unei luptătoare

2010-04-09T15:10:00.000-07:00

"Eu sunt doar o jurnalistă. Nimeni nu împuşcă mesagerul." (Veronica Guerin, foto)

Cel puţin, asta credea, la început, Veronica. Ea nu a fost doar o jurnalistă, ci un reporter de investigaţii care s-a luptat pentru a prezenta adevărul despre oribila lume a traficanţilor de droguri.

Filmul începe atunci când Veronica urmăreşte traficul de droguri din Dublin. Ororile ce le vede acolo, în care sunt implicaţi până şi copii, o determină pe Veronica să pătrundă în această lume sumbră. Însă, pe moment ce află dedesubturile crimelor şi afacerilor murdare, ea intră în vizorul celor mai de temut dealeri.
Prima dată se trag două focuri în ferestrele propriei case, ca semn de avertizare, apoi este împuşcată în genunchi, deşi acel glonţ era menit a-i fi fatal. Orice jurnalist, în pofida faptului că îşi iubeşte meseria, din acel moment îşi pune întrebarea firească: " Tu ai mai lupta pentru dreptate, dacă ar fi în pericol propria-ţi viaţă?" Ei bine, Veronica a mers mai departe. Curajoasa jurnalistă a continuat investigările asupra traficanţilor.
Din păcate, lupta dusă de Veronica Guerin, ia sfârşit în anul 1996, când este asasinată. Eroina noastră nu a murit în zadar: legile irlandeze au fost revizuite şi a fost creeată organizaţia Criminal Assets Bureau.

Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii, este o viaţă ce merită să fie trăită. Şi ea aşa a trăit.

În memoria unui om şi ziarist extraordinar, Veronica Guerin

În memoria regelui muzicii pop

2010-04-09T09:02:00.000-07:00

Pentru familia, prietenii şi fanii care îl iubesc, Michael continuă să trăiască prin muzica lui şi amintiri. Însă, noi avem privilegiul de a-l vedea în carne şi oase.

Cum este posibil acest lucru? Ei bine, un om ne oferă această nemaipomenită şansă. Numele său este Earnest Valentino(foto).
L-am văzut, astăzi, la Măruţă şi m-a emoţionat foarte tare.
E de admirat ce a reuşit să realizeze după o viaţă întreagă în care a studiat apariţiile pe scenă, mişcările şi modul de a fi al marelui artist şi, totodată, idolul său.
Nu încearcă să-l înlocuiască, ceea ce ar fi oricum de neatins. Ne aduce un zâmbet pe faţă şi transmite mai departe mesajul lui MJ: "Iubiţi-vă necondiţionat pentru o lume mai bună!"

Doar o altă versiune CHICA BOMB

2010-03-29T14:11:00.000-07:00

Am primit de la Cornel, pe mess, noua variantă reeditată, mixată, aaa la greu parodiată, a piesei CHICA BOMB. Piesa are un titlu original şi plin de substrat filosofic, TI CACI SCRUM. Acuma, nu ştiu ce reacţie a avut Dan Bălan după ce a auzit-o, dar dacă e un tip cu puţintel umor, sigur a râs. ENJOY, PEOPLE!

Femeia ca(la) produs

2010-03-28T08:40:00.000-07:00

Cineva spunea că toate femeile sunt bune: bune de nimic sau bune la ceva. Un anumit gen de femeie este arhiprezent în presa autohtonă: femeia ca produs. Ar fi urât tare să spunem că ea predomină în societatea românească, însă în mod sigur face parte din ea.
Câţiva domni? au făcut recent în presă nişte declaraţii care au un cuvânt drept numitor comun: curvă. Să ni le reamintim niţel: "Toate curvele s-au apucat de cântat " sau "Toate curvele s-au apucat de guvernat" şi "Curvele s-au făcut asistente TV." Nu o să le dau numele(desigur că le ştiţi deja) pentru că acest articol nu li se adresează lor.
Păi bine, doamnelor şi domnişoarelor, nu v-aţi săturat să fiţi ponegrite, batjocorite şi luate la mişto? Nu ştiu de ce am vaga impresie că v-aţi luat-o drept model în viaţă pe Barbie cea plasticată. Dar scopul acestor păpuşi a fost ca fetiţele să se joace cu ele, nu ca femeile să-şi dorească să fie Barbie. A şi dacă bine vă aduceţi aminte din copilărie, până şi ea avea meserii: Barbie era doctor, avocat, balerină etc. Deci pe lângă faptul că era frumoasă, avea şi o pregătire. Vorba cârcotaşilor sunteţi persoane de mobilier de lux.
Ştiu că puteţi mai mult şi că aveţi o educaţie de la părinţi. De ce acceptaţi să vă umiliţi şi să păreţi prostuţe pentru amuzamentul altora? Nu e plăcut să fiţi etichetate şi voi ştiţi bine că odată petrecut acest lucru, scăpaţi greu de imaginea creată. Nu critic operaţiile estetice, până la urmă ţine de opţiunea personală şi nici nu o să ţin aici morală sau să-mi prezint părerea despre aceste operaţii. Dar pe mine mă deranjează că vă arătaţi peste tot şi oricui sânii, fesele, buzele ţuguiate. Pe urmă, tot voi vă plângeţi şi faceţi pe victimele neînţelese. Păi doamnă, domnişoară, mai lasă superficialitatea deoparte! şi încearcă să te formezi. Desigur că femeia are acest atu: deţine un fizic frumos care vinde. Ea vinde maşini, băuturi şi orice se poate cumpăra.
Azi sunt Floriile, e şi ziua ta de nume. Adu-le aminte celorlalţi şi arată-le că tu eşti mama, fiica, soţia şi prietena cuiva.

Incursiunea minţii

2010-03-27T04:37:00.000-07:00

Un om nebun nu-şi poate da seama de condiţia lui pentru că în momentul în care ar realiza că e nebun, ar însemna că ar fi conştient. Până la urmă, unde sunt barierele care despart normalitatea de nebunie? Nebunii nu cunosc specificitatea conceptului de a fi nebun. Pentru ei acest lucru, nu înseamnă nimic.

"Shutter island" prezintă drama pe care o trăieşte pacientul, Andrew Laeddis.

Acesta ajunge acasă, de la serviciu, şi-şi găseşte soţia foarte tulburată. Ea a omorât copiii, înecându-i pe toţi trei într-un lac. În acel moment, Andrew clachează şi îşi ucide soţia. De atunci, el are puternice halucinaţii şi i se declanşează tulburările. Timp de doi ani, va fi închis într-un sanatoriu. de boli mintale. Refuză să accepte realitatea celor petrecute în familia sa şi îşi construieşte propria realitate: El este un şerif federal, pe nume Teddy Daniels, şi împreună cu partenerul său, Chuck, sunt trimişi pe insula Shutter, pentru a investiga cazul dispariţiei unei paciente care şi-a înecat copiii, Rachel Solando.

Acest film este un adevărat thriller psihologic care se joacă cu mintea ta. Mare parte din film am trăit cu impresia unei teorii a conspiratiei (doctorii închid oameni sănătoşi cărora le administrează medicamente şi droguri puternice pentru ca apoi să le facă experimente pe creier, ascund pacienţii, partenerul lui Teddy Daniels, Chuck, e de partea medicilor şi îl ţine pe insulă împotriva voinţei lui), pentru ca, la final, toate acestea să se spulbere...

Şeriful federal, Teddy Daniels, este cel mai periculos pacient al sanatoriului, Andrew Laeddis, iar partenerul lui, Chuck, este psihiatrul care-l supraveghea. Medicii au hotărât să-l lase să-şi pună în aplicare scenariul inventat, în speranţa că se va convinge singur, că nimic nu este real. Însă, el repetă ca o casetă aceleaşi lucruri, de fiecare dată, printre puţinele momente de luciditate. Mi s-a părut foarte trist finalul, când el trece din nou de la luciditate la nebunie şi concepe din nou un plan de evadare de pe insula unde este captiv pe nedrept. E prezent totuşi şi un paradox căci ultima lui replică este: "Which would be worse, to live as a monster or to die as a good man?" Din momentul în care a realizat că este nebun, a ales să moară.

Am găsit nişte citate care consider că rezumă şi explică foarte bine tot ce se petrece în Shutter Island:

Nebunia: o ajustare perfect raţională la o lume nebună. R.D. Laing

Nebunie:să faci acelaşi lucru iar şi iar, aşteptându-te să fie diferit. Albert Einstein

Nebunia nu e decât o durere ce nu mai evoluează. Emil Cioran

De multe ori le spun prietenilor la nervi sau glumind: “Ce ai, eşti nebun?” sau “Ce nebună eşti!”. Îmi dau seama că nu ar trebui să spun aşa ceva cuiva, nici măcar în glumă. Cea mai cruntă pedeapsă pe care o au persoanele nebune este faptul că sunt captivi în nebunia lor.

Cineva spunea că Scorsese minte un film intreg, frumos şi senin, pentru a construi un final ca la carte.

Moda primăvară-vară 2010

2010-03-26T02:49:00.000-07:00

Aveţi desigur un căţel acasă şi vă întrebaţi oare cu ce să-l îmbrăcaţi în această primăvară. Ei bine, am fost special pentru dumneavoastră la cele mai consacrate case de modă din Milano şi Paris, unde am aflat de la cei mai renumiţi designeri, ultimele noutăţi în materie de modă canină.

Costumul blue cu papion negru asortat la cămaşa albă, a revoluţionat toţi actorii de gen masculin de la Hollywood. Însuşi, Johnny Depp şi-a achiziţionat un astfel de costum, imediat după terminarea prezentării de modă canină. Îl felicităm pentru bunul gust de care dă dovadă!

Pentru aceia mai curajoşi dintre dvs, recomandăm cu încredere acest minunat costum de ursuleţ cu vestuţă roz. E ideal pentru proaspăţii tătici pentru a anima mămicile.

Dacă vreţi să faceţi furori, în această vară, pe plajă, trebuie neapărat să probaţi noul costum de rac fiert. O adevărată splendoare!

Pentru doamne şi domnişoare se acceptă în acest sezon rozul la pălăriile florale.

În materie de street fashion, revin blugii prespălaţi şi foarte largi, iar în partea de sus se poartă geaca de piele. A, desigur, căciula şi ochelarii nu trebuie să vă lipsească. Plimbare plăcută!

Rochiţele cu buline albe sau roz, asortate cu accesorii în acelaşi ton, sunt în top în această vară. Îmbrăcată astfel, nu veţi trece neobservată pe stradă!

Şi cum orice prezentare serioasă de modă se încheie cu defilarea miresei, nici de la prezentarea de modă canină de la Milano, ea nu a lipsit! S-a preferat a se folosi din belşug dantela albă cu încreţituri în valuri şi pălăria ca accesoriu definitoriu!

P.S: Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Nu sunt de acord cu modul în care unii oameni aleg să-şi chinuie bieţii câini cu îmbrăcăminte care nu face altceva decât să le îngreuneze mersul şi să-i arate caraghioşi. Decât să cheltuie sume absurd de mari pe aşa ceva, mai bine ar dona banii ca să se construiască adăposturi pentru câinii care hoinăresc pe străzi.

Mare durere...

2010-03-22T08:41:00.000-07:00

Mile Cărpenişan s-a stins azi la Timişoara.

Dureros trebuie să fie să scrii astfel de ştiri şi articole despre colegii tăi:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/890214/Mile-Carpenisan-a-murit/

http://antena3.ro/stiri/cultura/jurnalistul-mile-carpenisan-a-murit-la-varsta-de-34-de-ani_95226.html

Dincolo de nori, odihneşte-te în pace!

....

2010-03-20T04:40:00.000-07:00

UPDATE // Medicii au reuşit să stabilizeze starea clinică a lui Mile Cărpineşan, iar acum fac tot posibilul să-i deblocheze rinichii. Dacă tratamentul pe care i-l aplică jurnalistului timişorean va funcţiona, atunci doctorii îl vor scoate din comă, stare care i-a fost indusă!

(sursa: http://www.gsp.ro/gsp-special/diverse/starea-jurnalistului-mile-carpenisan-a-fost-stabilizata-181954.html )

....

2010-03-20T04:07:00.000-07:00

Ajutor urgent pentru jurnalistul Mile Cărpenişan

Jurnalistul, Mile Cărpenişan, internat la Timişoara, are nevoie de sânge A2 pozitiv

Fostul corespondent de război Mile Cărpenişan se află internat la Spitalul Judeţean Timişoara, fiind diagnosticat cu septicemie şi hemoragie internă. Starea lui este atât de gravă încât nu poate fi mutat nici măcar în blocul operator.

Se pare că totul a pornit de la un furuncul. Pentru că a făcut febră mare, Mile Cărpenişan s-a prezentat la spital, unde a şi fost operat. Au apărut însă complicaţii , iar în acest moment se zbate între viaţă şi moarte.

Jurnalistul are nevoie urgentă de sânge, grupa A2 pozitiv, iar mai mulţi foşti colegi, inclusiv de la Antena 1 Bucureşti, s-au mobilizat în speranţa că-l vor putea ajuta.

Un elicopter al MAI aşteaptă să-l preia pentru a-l transporta la spitalul din Cluj, însă deocamdată acest lucru nu este posibil, informează ImpactNews.

Timişorenii sunt rugaţi să doneze sânge. Mile este internat la Spitalul Judeţean Timişoara, bd. Iosif Bulbuca nr. 10!

Alte surse:

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/pentru-mile-carpenisan-539123.html

http://cancan.ro/actualitate/intern/mile-carpenisan-in-coma-la-timisoara-95253.html

http://www.mediafax.ro/cultura-media/jurnalistul-mile-carpenisan-internat-la-timisoara-are-nevoie-de-sange-a2-pozitiv-5759364

http://milecarpenisan.ro/2008/05/dimineata-in-care-nu-a-mai-plouat/

Gânduri pentru mama

2010-03-08T08:46:00.000-08:00

Dedicaţia ei pentru mine: " Cât de mult te iubesc nu pot să spun: Este mai mult decât ar încăpea vreodată în cuvinte. mama"

Mama este fiinţa care ţi-a dat viaţă.
Mama te iubeşte necondiţionat şi şi-ar da şi viaţa pentru tine.
Mama este alături de tine mereu.
Mama nu te ceartă când greşeşti, te sprijină şi te încurajează.
Mama nu îţi impune ceva, te ghidează de-a lungul vieţii, astfel încât să iei cele mai bune decizii.
Ai şi tu o zi în care să te sărbătoreşti. Dar tu nu ai nevoie de cadouri scumpe, tu vrei să mă vezi zâmbind, ştiind că eu sunt bine.

Cântec pentru mama: link

La mulţi ani, mamelor, surorilor, prietenelor noastre!

The blind side

2010-03-07T11:29:00.000-08:00

Puţini sunt aceia care au norocul de a se fi născut într-o familie perfectă care să le poată oferi totul. Dacă prietenii sunt cei pe care îi alegi, familia îţi este dată.

Michael provine dintr-o familie numeroasă şi săracă, cu o mamă drogată. Cu un trecut care îl chinuie, singur, fără un adăpost, ţinta glumelor de cartier, privit ciudat de cei din jur, Michael nu pare să-şi găsească nicăieri locul. Aparent dur, cu un fizic de uriaş, în acest munte de om se ascunde un suflet mare de copil care are nevoie de afecţiune şi atenţie. Cineva de sus îi rezervă altceva acestui băiat. Când destinul face ca drumul lui Michael să se intersecteze cu Leigh Anne, soarta acestuia se schimbă la 90 de grade. Ea crede în Michael şi se ataşează foarte mult de el. Băiatul îi uimeşte pe soţii Leigh Anne si Sean Touhy, prin felul său de a fi. Aceştia decid să îl adopte, iar Michael devine un membru al familiei.

Tânărul de culoare este selectat în echipa Baltimore Ravens şi are şansa de a juca în campionatul profesionist de fotbal american.

Nici acest film nu dezice faptul că filmele bune sunt cele inspirate din poveştile reale, de viaţă, ale unor oameni. Filmul este inspirat din biografia marelui jucător de fotbal american, Michael Oher.

“The Blind Side” a reuşit să devină unul dintre cele mai bune filme din 2009, acesta câstigând deja un Glob de Aur (Sandra Bullock, cea mai bună actriţa într-un film dramă), dar şi câteva nominalizări la Oscar, printre care şi pentru cel mai bun film.

P.S.: Un film genial care merită văzut!

....

2010-03-06T16:41:00.000-08:00

Noaptea aduce cu ea dorurile. Dor de casă. Dor de tine mamă şi de tine tată.

Anul acesta, prietena mea, Andreea, petrece primul 8 martie fără mine şi eu fără ea. Dar nu-i nimic, recuperăm noi. Şi da, e adevărat, distanţa nu poate distruge nimic ce e făcut să dureze.

Loialitate şi dragoste de căţel

2010-03-02T06:35:00.000-08:00

Lecţie de iubire şi prietenie necondiţionată.

Relaţia dintre om şi câine a fost dintotdeauna o relaţie specială şi apropiată. Noi, oamenii, suntem mari iubitori de animale. Însă, câinii, nu degeaba, sunt numiţi cei mai apropiaţi prieteni ai omului.

Atunci când ne dorim un câine, mergem la pet-shop să îl cumpărăm. Cu alte cuvinte, ne alegem animalul de companie pe care îl dorim alături de noi. Însă, există şi situaţii, cu adevărat excepţionale, atunci când ei ne aleg pe noi.

Hachiko, a dog`s story

Inspirat după o poveste reală, petrecută în Japonia anilor `20, ” Hachiko a dog`s story” este un remake al filmului japonez Hachiko Monogatari, din anul 1987.

Fie că eşti iubitor de animale sau fie că tie îţi plac câinii, în mod special, acest film tot va reuşi să-ţi smulgă şiroaie de lacrimi după ce îl vezi. Eu am plâns precum un copil; m-a impresionat foarte tare drama acestui câine.

Într-o zi, pe când se întorcea de la universitate, profesorul Parker găseşte în gară, un căţel rătăcit. Iubitor de animale, nu poate rămâne indiferent şi îl ia cu el.

Între cei doi se creează o apropiere şi o ataşare imediată. Ar dori să-l păstreze, însă, ştie că soţia lui nu ar fi foarte încântată de această idee. Se hotărăşte să-i ofere un adăpost până când stăpânul lui Hachiko va veni după el. Numai că zilele trec şi nimeni nu pare să caute un căţel pierdut. În tot acest timp cei doi devin prieteni de nădejde.

Parker nu mai e interesat de unde provine misteriosul câine şi hotărăşte să-l păstreze.

Zi de zi, câinele îşi formează ritualul de a-l însoţi dimineaţa până la gară pe profesor şi de a-l aştepta până seara, când vine de la muncă.

Dar în acea zi, Hachiko se poartă ciudat, e nervos, agitat şi latră încontinuu. Parcă ar prevesti că i se va întâmpla ceva rău stăpânului său. Pentru prima dată, Hachi vrea să prindă mingea. Un truc pe care Parker nu reuşea până atunci să-l înveţe. De fapt, câinele încearcă cu orice preţ să-şi convingă stăpânul să nu plece astăzi la serviciu. În zadar, însă, Parker nu reuşeşte să desluşească ce încearcă Hachi să spună.

În acea zi, profesorul întârzie să apară... În sinea lui, Hachi ştie că acesta nu se va mai întoarce niciodată şi nu-l va mai găsi la gară. Dar, spre uimirea localnicilor, devotatul căţel nu renunţă la credinţa şi iubirea pentru Parker.

Timp de 9 ani, Hachi aşteaptă negreşit în acelaşi loc, la aceeaşi oră, întoarcerea bunului său prieten. De câte ori opreşte un tren în gară, Hachi verifică dacă nu cumva din acel tren va coborî prietenul său, Parker. Hachiko a surprins pe toată lumea prin devotamentul şi loialitatea sa.

P.S. Dacă intenţionezi să vezi filmul, îţi recomand să ai măcar un pachet de batistuţe prin apropiere. Crede-mă, vei avea nevoie!

Vine, vine primăvara!

2010-03-01T06:12:00.000-08:00

Apar ghioceii, florile care ne anunţă că a sosit primăvara. Încet, încet verdele îşi intră în drepturi.

Ne aducem aminte de întâiul Martie care ne găsea în băncile şcolii, la ora de lucru manual, confecţionând din hârtie colorată, mărţişoare pentru acelea care ne sunt mame şi bunici. Desene cu flori, poezii şi inimioare, împreună pe felicitarea făcută de tine; toate acestea emoţionau aceste femei minunate, făcându-le să lăcrimeze.
Anii au trecut şi astăzi, mărţişoarele româneşti sunt dintre cele mai diverse: broşe, flori, medalioane simbolice din diverse culturi, personaje din desene animate, etc. Niciunele nu se compară cu acelea autentice, aşa-numitele mărţişoare hand made. Aşadar, avem de unde alege, depinde doar de gusturi şi de buzunar, bineînţeles.

Păstrez şi acum primul meu mărţisor. Este primit de la tata. Un om de zăpadă, făcut din vată, cu ochi din nasturi şi fundă galbenă. Stă ţanţos într-o cutiuţă de un albastru închis.
1 Martie al acestui an nu mă găseşte acasă, nici la mama, nici la bunica. Însă, nu le-am uitat. Mama a primit un mărţişor virtual din partea mea, că doar tehnologia ne permite asta. Nu mă opresc aici, ar merita un tren întreg de mărţisoare speciale, oferite cu multă dragoste.
La mulţi ani, mămicilor din lumea întreagă! La mulţi ani şi vouă fetelor!

Ruj roşu pentru zile negre

2010-02-27T07:25:00.000-08:00

De ce se dau femeile cu ruj?

Pentru a fi atrăgătoare. Pentru a plăcea bărbaţilor. Pentru a fi în centrul atenţiei.

Pentru Ea, însă, rujul roşu a devenit un simbol al încrederii în propria feminitate. Când se dă cu rujul roşu pe buze, devine puternică.

De ce evităm dramele? Pentru că ne deprimă, ne este frică de ce vedem sau cunoaştem un apropiat ce a avut un destin tragic. Fiecare om are norocul lui, însă alţii trebuie să lupte în fiecare secundă pentru viaţa lor. Şi nu a fost alegerea lor...

Tânără, frumoasă, cu un job nemaipomenit, iar acasă cu un soţ iubitor ce o aşteaptă; Geralyn are tot ce şi-ar putea dori orice tânără femeie. Însă, într-o dimineaţă, lucrurile iau o întorsătură dramatică. Descoperă 3 noduli la un sân.

Cancer este un cuvânt pe care nimeni nu vrea să-l audă. Filmul este inspirat după un caz real şi prezintă povestea unei luptătoare. Ajutată de prieteni şi familie, Geralyn îşi continuă viaţa, păstrându-şi umorul şi buna dispoziţie.

Rujul roşu o însoţeşte peste tot şi în sala de operaţii. Ea refuză să se vadă ca pe un studiu de laborator, o celulă proastă, un simplu caz de cancer, o bolnavă. Este puternică şi nu renunţă la feminitatea ei. Credinţa învinge în cele din urmă.

Am văzut acest film de două ori; tot ce pot să vă spun este că te marchează într-un sens pozitiv şi incepi să întelegi că boala face parte din viaţă. Boala nu ne alege, ea ni se întâmplă.

Multă sănătate tuturor!

Dragostea lui Valentin

2010-02-14T03:26:00.000-08:00

Despre 14 februarie, materialiştii spun că e un bun pretext să revendici cadouri scumpe;
tradiţionaliştii sărbătoresc pe 24 februarie, căci atunci e Dragobetele nostru; romanticii incurabili se simt ofensaţi atunci când îi întrebi dacă au un program special cu perechea lor de Valentine`s day pentru că: " Noi nu avem nevoie de o zi specială în care să ne demonstrăm iubirea. Ne facem cadouri zilnic fără motive." Bla, bla, bla...

Şi totuşi iată-ne aici. Ce facem de 14, ca tânăr îndrăgostit, lipsit de idei, dar dornic de a-i pregăti o surpriză de proporţii alesului inimii? Nicio problemă, peste tot esti bombardat de -lucruri de-a gata- ca să nu mai fi nevoit să-ţi storci neuronaşii.
Ce găsim prin magazine? Jucării de pluş, ursuleţi şi multe inimioare, cadouri personalizate şi târguri specializate de cadouri pentru îndrăgostiţi. Vă faceţi poze cu rame originale şi trăznite prin mall-uri, vă căsătoreşte aşa de probă vreo vedetă de la noi, călătoriţi, mergeţi la un film.... în fine, orice activitate care să vă aibă ca protagonişti, bineinţeles, pe voi, amorezii.

Ce găsim pe internet? În afară de magazinele online de unde puteţi comanda : ciocolată gustoasă pentru gurmanzi, cadouri haioase, o mulţime de site-uri cu felicitări online cu texte siropoase. De ajuns, să dai search pe google, mesaje de ziua îndrăgostiţilor.
Ieri, în timp ce veneam spre Deva, am auzit la radio, o ştire care i-ar inspira pe mulţi dintre voi. Ce te faci de Valentine`s day, atunci când nu ai prieten? Păi poţi oricând să te gândeşti la fostul sau la fosta. Vă leagă atâtea amintiri frumoase şi ar fi plăcut surprinşi să vadă că nu i-aţi uitat în această zi. Nu-i aşa?
Vrei să fiţi, desigur, originali, inventivi şi să-i faceţi să râdă. Ce poate fi mai potrivit decât un cadou frumos ambalat, expediat la ei acasă: bălegarul de vacă! Ce te faci dacă nu apreciază umorul? Eh poate oricând să-l ia drept un cadou de răzbunare! :))

Mie, îmi place această zi- de ce să nu recunosc- deoarece ador să primesc şi să ofer cadouri, în aceeaşi măsură!

P.S. : La mulţi ani, Valentina şi ţie, Valentin!

Când somnul nu mai vine ...

2010-02-04T19:45:00.000-08:00

Noapte albă, forţată de-o ambiţie
Uitat, o ultimă rugăminte adresezi
Aştepţi un telefon ce nu mai vine.
Pustiu te simţi şi făr-de alternativă
Pierdut în lumea ta lăuntrică
Îţi simţi frica, o linişte apăsătoare
Cum îţi cuprinde rând pe rând:
Ochii căzuţi, umerii grei şi
Mâna amorţită, într-un exerciţiu de memorie
Aceeaşi dezordine exactă printre rânduri,
Un mecanism de învechite gânduri.
Doar aduceri-aminte dintr-o carte
Deschisă şi-un creion tocit
De pe noptieră.

Vagrant souls

2010-02-04T18:07:00.000-08:00

Vagrant souls

The fear of the unknown pushes u

To be afraid

Just close your eyes and listen

In this state of mind

Unmotivated emotions

Strange apearings

Call you closer

Only Dreams

Make Desires

Fade away in sunset.

Signed by me

Trezireeaaaaaa cu un premiu!

2010-02-04T08:09:00.000-08:00

De când nu ne-am mai văzut, multă vreme a trecut. Nu mă reţine chiar nimic să nu scriu, dispun de timpul necesar întrucât momentan nicio activitate nu-mi consumă aerul sau resursele. Nici măcar faptul că sunt în sesiune nu m-a împiedicat să mă opresc din scris.
Simţeam că-mi lipseşte ceva. Imediat după sărbători(perioadă în care m-am bucurat de compania prietenilor), am intrat în noul an cu o frumuseţe de bronşită acută şi o stare de amorţeală a scrisului.
Ceea ce îmi lipsea era o provocare, acel click care să-mi declanşeze şi activeze simţurile scrierii atât de amorţite.
Dulce-i revederea!
Nu degeaba se spune că norocul vine de unde nici nu te aştepţi, căci la fel am fost şi eu surprinsă astăzi. Despre ce e vorba?
Am primit un premiu care mă onorează peste măsură. Titlul de Scriitor Superior din blogosferă vine din partea lui Eduard. Îţi mulţumesc pentru încrederea acordată şi aprecierea ta: “Cu şi despre oameni sună complex şi aşa este, felicitări Andreea pentru paleta vastă de subiecte, viitorul sună bine dacă vom avea asemenea jurnalişti.”
Însă orice premiu sau nominalizare implică de asemenea nişte reguli care trebuiesc respectate cu sfinţenie de câştigători. Conform Scholastic Scribe, cele cinci reguli sunt:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la alţi cinci prieteni, bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post care explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky List, astfel încât să existe o evidenţă a fiecărei persoane premiate.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Nominalizările mele sunt următoarele:

La Tolce Vita
Dacă vreţi să vă desfătaţi prin cultură, artă şi bun gust, citiţi blogul lui Marcel Tolcea. Materiale de scriitor superior
Vio pentru modul deschis în care îşi spune opiniile, doleanţele şi cele mai ascunse gânduri. Fata asta le zice bine, are vervă. Merită citită!

Cipri, omul cu sportul -pentru a fi la curent cu tot ce se întâmplă în sport, de aici vă luaţi informaţiile.

Cătălin Bordea

pe lângă faptul că e actor de stand-up comedy, îşi exprimă foarte bine umorul şi în scris. Merită urmărit, enjoy!
Ada

luaţi parte odată cu ea la întâmplări haioase şi călătoriţi împreună prin locuri inedite!

Dorian Gray- preţul tinereţii veşnice

2009-12-30T02:47:00.001-08:00

Sentimentul pe care îl ai, după ce vezi acest film, este de apăsare, amărăciune, neputinţă.

Te şochează, te surprinde, te dezgustă, te atrage; rareori un film, decât dacă e unul impresionant de bun, reuşeşte să trezească atâtea stări, în acelaşi timp.

Oamenii sunt obsedaţi, dintotdeauna, de două lucruri: frumuseţe şi tinereţe.

Pe măsură ce îmbătrânim, devenim tot mai conştienţi şi regretăm că nu am profitat de condiţia de a fi tânăr.

Filmul, Dorian Gray, este inspirat după romanul de ficţiune, scris de Oscar Wilde, “The Picture of Dorian Gray”.

Tânărul naiv, Dorian Gray, atrage privirile tuturor celor din Londra. Cei din jurul său, vor să-şi aducă contribuţia la formarea lui. Carismaticul aristrocat, Henry Wotton, îl introduce pe Dorian într-o societate vicioasă şi plină de păcate şi îl convinge să guste din plăcerile hedonistice ale vieţii.

Predicile mentorului său devin pentru Dorian un mod de viaţă.

Impresionat de aspectul fizic al băiatului şi de perfecţiunea chipului său, pictorul, Basil Hallward, realizează un portret fidel al acestuia, în care captează toată frumuseţea tinerească a lui Dorian.

Sedus de propria imagine reflectată în tablou, Dorian Gray afirmă, în faţa prietenilor lui, că şi-ar vinde şi sufletul pentru a putea rămâne toată viaţa frumos şi tânăr ca în acel portret. Dorian devine conştient de puterea seducţiei, de frumuseţea sa, şi începe să profite de acest lucru şi să comită lucruri oribile.

Însă, Dorian Gray, tânărul impresionant de frumos, care cucereşte inima tuturor, ascunde un secret teribil.

Pe măsură ce tânărul se implică în aventuri scandaloase, portretul începe să îmbătrânească în locul său, relevând urâţenia sufletului său. Dorian ascunde tabloul şi continuă să ducă o viaţă lipsită de scrupule.

Păstrându-şi prospeţimea şi tinereţea chipului ca la 20 ani, în vreme ce toţi ceilalţi îmbătrânesc, oamenii încep să vorbească de Dorian ca despre o ciudăţenie care sfidează natura.

Cât va mai putea să păstreze Dorian secretul frumuseţii sale, neatinse de bătrâneţe?

De prin bibliotecă adunate

2009-12-15T14:51:00.000-08:00

Lorelei este un roman care se conturează în jurul a trei personaje de importanţă majoră, în această ordine: Luli, Catul Bogdan şi Gabriela. Destinul primului personaj afectează şi schimbă soarta celorlalte două.
Conjunctura face din cele două fete prietene. Apropierea dintre ele e impusă şi hotărâtă de părinţii lor. După ce trece un an de acomodare, Gabriela începe să dorească compania Lucicăi. Dacă în mod firesc o relaţie de prietenie dintre două fete tinere presupune împărtăşirea gândurilor, în cazul lor acest lucru nu e o regulă.

Triunghiul amoros Luli-Catul Bogdan-Gabriela
Atât Luli, cât şi Gabriela se îndrăgostesc în acelaşi timp, de acelaşi bărbat. Ambele aleg să ţină secret acest lucru.
Însă, ceea ce le deosebeşte pe cele două fete, este faptul că doar Luli are parte de o iubire împărtăşită. Sorţii decid ca ea să fie remarcată, încă de la început, de Catul Bogdan.
Gabriela se bucură de iubirea acestuia doar după moartea prietenei sale.

Unele pasaje din carte, fac referire la fascinaţia Gabrielei faţă de Luli. Aceasta e atrasă, în mod inexplicabil, de prietena sa, însă cred că este, mai degrabă, vorba de admiraţie, dorinţa ascunsă de a fi ca ea; de a-i putea desluşi secretele, fără a avea vreun caracter erotic. Deşi Gabriela declara că dacă ar fi fost bărbat, s-ar fi îndrăgostit, pe loc, de Luli.
De asemenea, Gabriela contribuie la formarea lui Luli. Ea este cea care îi citeşte lui Luli şi o pune la curent cu toate noutăţile din universul literar. Şi tot ea este cea care descoperă înclinaţia către scris, propunându-i chiar şi un pseudonim de scriitoare-Lorelei; identitate sub care Gabriela se va ascunde mai târziu pentru a-l cuceri pe Catul Bogdan...

The box

2009-12-15T12:34:00.000-08:00

O familie obişnuită ale cărei vise se risipesc încet. Dar, începând cu acea noapte, Norma şi Arthur, iau o decizie ce va produce mari schimbări.

Platon zicea că omul cu adevărat bun este acela căruia i s-a dat ocazia să fie rău şi a refuzat. Graţie libertăţii de voinţă, omul singur este acela care ia hotărâri.

În filmul, The box, se regăseşte situaţia descrisă mai sus. Norma şi Arthur, sunt un cuplu al clasei mijlocii, ce trăiesc o viaţă obişnuită într-o suburbie, împreună cu fiul lor... Cei doi încep să se confrunte cu mari probleme financiare şi pe când pare să nu se întrevadă nicio soluţie, la uşa lor apare un individ.

Oferta: O cutie cu un buton, care, odată, activat le aduce recompensa de 1 milion de dolari.
Detaliu: După ce butonul a fost apăsat, cineva necunoscut lor trebuie să moară.
Având numai 24 de ore pentru a face alegerea, Norma şi Arthur se confruntă cu o dilemă morală. Ei trebuie să-şi stabilească setul de priorităţi şi valori. Pentru bunăstrarea propriei familii, ai fi capabil să ucizi? Cât contează pentru tine, viaţa unui necunoscut? De aici, începe joaca de-a Dumnezeu pentru cei doi soţi.

Din păcate, tentaţia banilor este prea mare şi cei doi -Norma şi Arthur- nu sunt excepţia, fiind ispitiţi şi apoi uşor de manipulat psihic.

La fel ca şi în Biblie, când femeia e cea care cade prima în păcat, muşcând din măr, şi în film, Norma este cea care apasă butonul. Tot ea plăteşte preţul cel mai mare.

Pactul, de aici, se aseamănă pactului făcut cu diavolul, în care recompensa e banul, iar preţul plătit e sufletul vândut.

Acest film ne invită la introspecţie, având un final extrem de dureros.

Duelul "greilor"(2)

2009-12-03T14:33:00.002-08:00

Să poţi să prezinţi candidaţii, deoparte de opţiunea politică a patronului tău, e clar o perfomanţă pentru ziariştii anumitor posturi de televiziune.

Să poti să priveşti departe de aparenţe şi să fiii capabil şi onest, în a le recunoaşte ambilor candidaţi, atât defectele, cât mai ales, calităţile, constituie o performanţă pentru politicieni şi adversarii lor.

Profilul candidaţilor, în viziunea mea

A. Mircea Geoană

Calităţi: diplomat, calm, civilizat

Defecte: abonat la limba de lemn("cred cu tărie", "să privim cu ochi proaspeţi"), lipsit de carismă, cam demagog

B. Traian Băsescu

Calităţi: ferm, carismatic, dinamic

Defecte: fire conflictuală, lipsit de diplomaţie, tendinţe autoritare

Cursa prezidenţială

Ce ar trebui să facă aceşti doi domni, indiferent de cel care va câştiga alegerile din 6 decembrie, este următorul lucru: să lase deoparte orgoliile şi să preia din programul de guvernare al contracandidatului, proiectele bune şi să le pună în aplicare fără ezitare, să dea dovadă de astfel de iniţiative; Să lase frustările şi problemele personale şi să pună pe primul loc, scoaterea acestei ţări din situaţia ingrată în care se află. Cei care aţi urmărit înfruntarea poate astăzi sunteţi ceva mai hotărâţi, exprimaţi-vă votul pe 6 decembrie.Votaţi proiecte, idei. E nevoie de o anumită maturitate pentru a nu vedea alianţele drept trădări, ci exact ceea ce sunt - pacturi menite de a ajuta ţara să iasă din impasul în care se regăseşte.

Robert Turcescu spunea într-un spot la Realitatea că noi decidem cine va fi câştigătorul pe 6 decembrie. Bătălia, într-un mod simplist, se dă între cei doi candidaţi, însă cred că este o bătălie pierdută pentru noi, dacă alegem să fim spectatori, privind doar de pe margine.

Duelul "greilor" (1)

2009-12-03T13:47:00.000-08:00

Am urmărit, cu mare interes, confruntarea dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu. La fel ca în precedenta dezbatere(la care a participat şi Crin Antonescu) şi de această dată, moderator a fost Robert Turcescu.

Educaţie, sănătate, politică externă, criză economică, securitate naţională, mediul de afaceri, sunt câteva dintre subiectele acestei dezbateri.
Aşa cum era de aşteptat, nici de această dată, cei doi candidaţi nu s-au dezis de la obişnuitele replici tăioase, atacuri personale, de multe ori, Robert Turcescu fiind nevoit să intervină pentru a calma spiritele şi a le reaminti domnilor să respecte programul stabilit.
Mi-a plăcut mult momentul pregătit de Robert Turcescu. El a punctat foarte bine întrebările adresate celor doi candidaţi la prezidenţiale:

R. Turcescu: Domnule Mircea Geoană, acum şi aici, aţi fi dispus să juraţi că nu aţi promis numiţilor, Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu, niciun fel de beneficii materiale dacă ajungeţi preşedinte?
M.Geoană: Da.
R. Turcescu: Domnule Traian Băsescu, acum şi aici, sunteţi dispus să juraţi că la mitingul de la Ploieşti din 2004, nu l-aţi lovit pe acel copil?
T. Băsescu: Jur că nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul.

În interiorul cutiilor, se afla câte o Biblie pentru fiecare în parte. Ambii au jurat din nou, cu mâna pe Biblie, de această dată, că spun adevărul şi doar ADEVĂRUL. Moral şi teoretic, cel puţin, ambii au spus adevărul că ar fi nevinovaţi de acuzele vehiculate prin presă.

Spre deliciul telespectatorilor, a existat şi un moment-surpriză, în care Mircea Geoană i-a oferit un cadou lui Traian Băsescu şi viceversa; ipostază în care nu-i vom revedea, prea curând, pe cei doi oameni politici.

Traian Băsescu i-a oferit lui Mircea Geoană un coş cu produse româneşti, cu precizarea că din suflet şi-ar dori ca ce este în acest coş, să se poată găsi pe masa românilor în câţiva ani.
Mircea Geoană i-a oferit contracandidatului său, Codul Bunelor Maniere Astăzi, precum şi cartea lui intitulată Încredere.

Părerea candidaţilor ca alegători

De ce nu l-ar vota Geoană pe Băsescu:

„Domnul Traian Băsescu este o sursă permanentă de scandal şi dezbinare.

A eşuat în toate promisiunile pe care le-a făcut naţiunii române:a promis că vom trăi bine şi economia este pe butuci, a promis o luptă aprigă împotriva corupţiei, dar ne situăm pe locul 1 în topul celor mai corupte ţări din Europa. Şi-a trădat partenerii şi alianţele făcute de-a lungul mandatului.

Nu s-a ridicat deasupra intereselor de putere şi ale unui singur partid. Nu ştie că această funcţie supremă în stat presupune a-şi respecta, inclusiv, şi mai ales, adversarii politici.”

De ce nu l-ar vota Băsescu pe Geoană:

“E un om slab care are nevoie de Vanghelie, Hrebenciuc şi de baroni locali. E susţinut de oameni precum Iliescu, Patriciu, Vântu, Voiculescu.

Un om care nu-i pe picioarele lui, nu poate fi partenerul poporului român şi să lupte cu rechinii din economia românească.

Nu este un om sincer. Îşi afirmă principii pe care le încalcă imediat ce are ocazia să le încalce.

Este un cameleon care se adaptează în funcţie de cum bate vântul.”

De-ale nopţii vise...

2009-12-01T03:06:00.001-08:00

Am avut cel mai ciudat şi înfricoşător vis. Am visat că-mi pică dinţii. Da, ştiu, cam naşpa. Dar ce bine! Se întâmplă să am acasă o carte a interpretării viselor.

Cică explicaţia visului meu: "Dinţii care cad sugerează că realizăm că trecem printr-o perioadă de tranziţie, similară aceleia de la copilărie spre maturitate. Sentimentul de îngrijorare în legătură cu pierderea dinţilor relevă teama de acest proces al maturităţii."

Carevasăzică, mai vreau să copilăresc că tare bine e!

Voi ce aţi visat ultima dată?

Trying to survive

2009-12-01T02:20:00.000-08:00

Young couple, Linda & Max, go threw so much in a hard and homeless life. Stealing from stores and doing anything for money. As a child, Linda remembers her doll house and watching wasps rome around...

Linda`s dream is to live in California because is warm, to have a house, tv and a big table with food, where her friends could come and visit her. In the end, it doesn`t even matter. Her dream comes true in a sad way. She goes into labor, but dies. She is cremated. The crematory symbolized the happy ending in warm California.

“Try” is a sad story about surviving, love, life…

"Everyone has a place. The place they want to be, the place they should be. And it`s warm and safe. I tried..and finally I found it. And I was right, It`s sunny and warm like California.", Linda

Here you can see the video of this short film: Try.

Happy birthday 2 u

2009-11-30T04:12:00.000-08:00

Astăzi îşi serbează ziua de nume, toţi cei care se cheamă Andrei şi Andreea. La mulţi ani!!!

Info: Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creştini pe teritoriul ţării noastre, în zona Mării Negre şi Dobrogea, fiind considerat patronul spiritual al românilor.

Recent, am descoperit o trupă care îmi place. Vă dedic piesa Yesterday a celor de la Publika. ENJOY!

Publika-yesterday

Mai multe detalii despre trupă, aici.

Adânc, în mintea ta

2009-11-29T11:21:00.000-08:00

“O ştii pe fata aceea care obţine mereu tot ce-şi doreşte? O slujbă grozavă, un bărbat minunat, o viaţă perfectă? Eu nu sunt fata aceea.” (Erica Strange, 32 de ani)

“În mintea Ericăi” este un serial despre alegeri, regrete şi ce ne împiedică să ne urmăm visurile.

Erica este o femeie care a atins un prag la care (dacă ar fi să ne luăm după cărţile de specialitate) ar trebui să fie împlinită pe toate planurile: job de succes, măritată şi cu vreo doi copii.

Însă lucrurile, în cazul ei, stau exact pe dos. Cum ar fi, dacă ar putea să-şi repare greşelile pentru a beneficia de alt destin? Ei bine, Erica are această posibilitate, de a se întoarce înapoi în timp.

Însă, de fiecare dată, rezultatul e ori mai prost, ori nu e aşa cum şi l-a închipuit ea. Lucrurile au acelaşi deznodământ în timp.

“Nimeni nu poate să se întoarcă în timp şi să fabrice un nou început, dar oricine poate începe azi şi să fabrice un nou sfârşit.” , Maria Robinson

Viaţa noastră nu se încadrează în tipare, cu atât mai puţin, nu e redată de nişte statistici. Fiecare persoană are alt prag de maturitate şi, în consecinţă, alt destin.

Nu ar trebui să ne măcinăm că nu ne încadrăm în standardele de frumuseţe, de inteligenţă sau comportament, stabilite de alţii.

Nu e nimic în neregulă cu tine, dacă nu te regăseşti în ceea ce citeşti sau îţi prezintă publicitatea. Fă lucrurile în felul tău. Tu funcţionezi în ritmul tău, nu al oamenilor ce scriu cărţile sau al celor despre care sunt scrise ele. Trăieşte după regulile tale.

Recent, am făcut şi eu o greşeală pe care o regret. Cred că şi tu ai făcut greşeli şi te amăgeşti, gândindu-te că dacă am da timpul înapoi şi am proceda diferit, lucrurile ar sta altfel, astăzi.

Ar trebui să lăsăm la o parte aceste frământări şi să luăm lucrurile exact aşa cum sunt. Poate acesta e mersul lucrurilor şi e bine că noi, oamenii, nu avem capacitatea de a interveni asupra trecutului. Însă, ceea ce putem face este să ne bucurăm de prezent. Astăzi, o poţi lua de la zero, poţi încerca să fii alt om! Se spune că timpul e cel mai bun vindecător, eu spun că asul e la tine.

Jocul de-a politica

2009-11-25T04:31:00.000-08:00

Prezenţa la vot a românilor, 54%

Cozi de sute de persoane la secţiile speciale din Timiş, oameni care au aşteptat ore întregi prin gări şi nu au apucat să voteze. Crin Antonescu a mobilizat tinerii la vot şi oameni care nu au mai votat de ani întregi. Rezultatul a fost unul bun: 20% din români, dornici de schimbare, oameni ce nu pot fi cumpăraţi.

Din punctul meu de vedere, Crin Antonescu a fost şi este singurul politician demn de a fi preşedintele acestei ţări.

Rezultatul alegerilor din primul tur de scrutin mi-a lăsat un gust amar, sunt supărată.

Aceiaşi români care se plâng de traiul de astăzi, au ales ca pe 22 noiembrie să voteze la fel, să-l voteze pe cel care a adus România în situaţia de criză economică. Şi atunci, te întrebi dacă nu cumva îşi merită soarta. De la 20 de ani de la revoluţie, le e teamă de schimbare!

Adevărul e că românii sunt săraci şi asta s-a putut vedea şi prin rezultatul votului de la primul tur.

Şi da, voturi se pot cumpăra cu 50 lei, cu o pungă de zahăr, 1 kg de ulei, etc. Oamenii simpli, bătrânii din sate gândesc cu stomacul. Până când România nu va atinge o stabilitate, o normalitate economică, iar românii să aibă un trai decent, oamenii nu se vor gândi la respect şi alte valori, ci la nevoile primordiale.

Rezultatele finale ale primului tur de scrutin: Băsescu 32,44%, Geoană 31,15%, Crin Antonescu 21%.

Era evident faptul că imediat după aceste alegeri, PNL-ul va începe să fie curtat de ambele partide pentru o coaliţie.

Oricum ai privi situaţia, Crin pierde parte din electorat. Sunt două tabere: cei care preferă să fie fideli unei doctrine de dreapta(sigur acest lucru ar fi valabil dacă ai avea cu cine) şi vor să-i mai acorde un mandat aceluiaşi om care a dezamăgit România şi cei care sunt capabili de un compromis pentru a alege răul cel mai mic, reprezentat de Mircea Geoană.

Situaţie care nu mă încântă deoarece nu sunt nici pro PDL, cu atât mai puţin, pro PSD. Dacă pun ştampila pe 6 decembrie, pe Geoană, pun pentru proiectul PNL-ului de la guvernare pentru scoaterea României din criză.

Electoratul lui Crin e format în mare parte de tineri, cu studii superioare. Tineri care sunt în stare să treacă peste clişee populiste şi limbă de lemn.

Electoratul lui Crin se află într-o mare dilemă acum întrucât din două rele trebuie să aleagă răul cel mai mic. Dintre o doctrină asemănătoare, de dreapta doar pe hârtie cu un cârmaci cu vizibile tendinţe dictatoriale şi care cochetează cu regimul totalitarist şi un partid de stânga care nu va scăpa prea curând de umbra lui Iliescu şi din care face parte Adrian Năstase and co.

Vedeţi, politica nu-i aşa simplă precum pare. Dacă în viaţă eşti condus de multe ori de sentimente, faceţi deosebirea că în politică se folosesc multe strategii.

Era normal ca Antonescu să fie prins la mijloc, să facă o coaliţie, iar faptul că a ales Psd-ul a fost o mişcare cât se poate de inteligentă.

Nu văd de ce alegerea lui Antonescu este o surpriză pentru alegătorii săi. Din momentul în care campania sa a fost una anti-Băsescu şi e clară aversiunea din această direcţie, nu putea apărea la tv contrazicându-se. E consecvent, iar Geoană este o variantă realistă.

De ce aţi crede în PD-L? Numiţi 3 oameni demni de încredere şi competenţi de acolo. Boc?Udrea? Şi mai ales de ce i-aţi acorda iar un mandat lui Băsescu?

Tot ce pot spune celor care susţin că sunt dezamăgiţi de Antonescu pentru semnarea coaliţiei cu PSD-ul este să nu se pripească. Cât despre ceea vor alege să voteze pe 6 decembrie, să facă exact cum le dictează propria conştiinţă.

Idei, sentimente

2009-11-10T15:29:00.000-08:00

De pe buze, înspre inimă

Lasă-mă să te ador în fiecare zi.
Când nu eşti aici, inima îmi plânge
Nu pot egala simţurile,
Câte cuvinte ar exista.
Of iubite, te ador!
Eşti o parte din mine...
Ştiam dinainte de existenţa ta.
Aşa mă simt când te privesc
Şi parcă n-aş mai vrea,
Să ne găsească veşnic amândoi
Timpul, dacă pentru o clipă ar sta.
Ce simt acum, îmi dai fiori
Refuz, reneg şi trupul îmi îngheaţă,
Când mă ţii în braţe şi mă priveşti apoi.
Cu mierea buzelor tale mă hrănesc
Şi al tău zâmbet îl ador.

All for love.

Cuget, deci exist.

2009-11-07T12:21:00.000-08:00

Există oare doar ceea ce vedem, ce este palpabil? Sau realitatea care ne înconjoară e formată şi din elemente la fel de reale şi de existente ca obiectele fizice? Natura lor este invizibilă pentru ochiul omenesc. Să luăm, spre exemplu, ideile. Unde se formează ele? La nivelul creierului. Ele iau naştere în momentul în care omul începe să aibă preocupări şi întrebări cu privire la sine şi raportul său cu lumea. Dorinţa imediat următoare a noastră, este de a pune în practică aceste idei, de a le înfăptui.

Dinainte ca omul să construiască un obiect, în mintea sa există conceptul, ideea premergătoare actului.
O altă categorie de elemente aparent invizibile, sunt sentimentele. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au căutat să-şi explice procesul acesta senzorial, al sentimentelor. S-au emis teze conform cărora, sentimentul de iubire are o componentă măsurabilă la nivelul cortexului. Ce simţim devine vizibil pentru celălalt, deoarece demonstrăm prin fapte, comunicăm acest lucru prin felurite metode. Aşa încât, chiar şi sentimentele noastre sfârşesc prin a îmbrăca o formă materială.

Cu ajutorul capacităţii de gândire, omul este fiinţa care călătoreşte mental, vizualizează, imaginează situaţii şi se transpune pe sine în alte planuri decât cele fizice.

Faptele, obiectele, lucrurile ce ţin de material, sunt epuizate şi epuizabile. Ideile nu cunosc limitare, decât dacă omul îngăduie acest lucru. Gândirea este singura care nu se opreşte.

De 7X mămică

2009-11-07T11:46:00.000-08:00

Aceasta e povestea unei mame care nu doarme pentru a veghea asupra copiilor săi. E uimitor cum dintr-o făptură aşa mică, apar 7 vieţi. Lumea câinească nu e deloc o lume a căţeilor. În ei nutresc atâtea sentimente "omeneşti". Adeseori, oamenii sunt "câini" cu ceilalţi oameni. Dacă ştim să privim atenţi, în jurul nostru, animalele ne oferă adevărate lecţii de viaţă.

Alarmată de plânsetele copiilor săi, mama ştie că e vremea să caute mâncare. Prind un moment când ea e plecată şi îndrăznesc să mă joc cu ei. La scurt timp apare Ea, cu o figură îngrijorată, urmărindu-mi fiecare mişcare.
Se linişteşte văzând că nu am de gând să le fac vreun rău, dar rămâne pentru a mă urmări îndeaproape.
Când puii se îndepărtează de adăpost, mămica îi împinge uşor cu boticul pentru a se ascunde din nou în tufişuri.
Azi a primit multă mâncare. Ea nu dă deloc dovadă de lăcomie. Dacă s-ar gândi la propriul bine, ar fi mâncat azi tot. Dar ea ascunde mare parte din mâncare în nisip. Puii ei trebuie hrăniţi zilnic.

Când vine noaptea, îşi aşează căţeluşii, unii lângă alţii, în tufişuri, pentru a se încălzi şi se aşează strategic în faţa lor, pentru a-i veghea.
Atunci când un alt câine se apropie, ca un adevărat lup, îşi apăra puii şi teritoriul, alungând intrusul. Astfel, puii sunt din nou în siguranţă, sub aripa protectoare a mamei.
Pentru a-şi face sarcina mai uşoară, ar fi putut abandona din căţei sau pentru a-şi mai potoli durerea proprie, ar fi putut să alăpteze doar câţiva căţei, dar mica mămică dă dovadă de curaj şi nu face acest lucru. Îşi duce sarcina de mamă până la capăt.
Îmi îndrept atenţia asupra ei. Şi ea are nevoie de dragoste şi mângâiere. Şi merită, căci datorită ei, toţi şapte sunt sănătoşi.
Sunt albi, maro, negri sau combinaţii ale acestor culori. Dar nu acest aspect îi diferenţiază. Ceea ce-i face să fie deosebiţi, este personalitatea lor: cel maro e gălăgios, cel alb e plângăcios, negrul e leneş, altul e somnoros. Puii sunt mici. Ei încă nu văd, se ghidează doar după miros.

În fiecare zi, urmăresc acest spectacol de la balcon. În ultima zi de la mare, îi las în aceleaşi tufişuri, alături de o mamă grijulie.

Cu boticul încordat, te-ai şi combinat

2009-11-02T06:39:00.000-08:00

Tot ce vrem este să avem cât mai mult, mult mai multe decât aveam înainte, aşa că baby du-mă în cel mai apropiat mall.

Cam aşa se pisicesc, impresarilor şi sponsorilor, fetiţele ce apar prin Libertatea sau pe pitzipoanca.org.

Hitul din 2002 al Shaniei Twain parcă prevestea ce se întâmplă astăzi cu unele din domnişoarele de pe plaiurile româneşti.

În Ka-ching, Shania Twain critică consumul nestăpânit(unchecked consumering) al oamenilor.

Să ne reamintim piesa:

“We live in a greedy little world--
that teaches every little boy and girl
To earn as much as they can possibly--
then turn around and
Spend it foolishly
We've created us a credit card mess
We spend the money we don't possess
Our religion is to go and blow it all
So it's shoppin' every Sunday at the mall

All we ever want is more
A lot more than we had before
So take me to the nearest store…”

O puteţi asculta aici.